Portmonee fin lucrate găsite-n pielea goală și fișicuri de 50 de bani lepădate

Prolog-dedicație

Portmoneului prometeic umflat

de-o izbucnire-a naturii citadine – flagel

într-un circ restrâns muntenesc regățean –

lumea aceasta l-a și uitat deja

încă de la trecerea ultimului tramvai tras

cu trăpași de bici în siajul inundării străzilor

dintr-o capră-cabină pe care trona un vatman muscal

1. Se deschide cel dintâi portmoneu al pieței bucureștene

Când e gata să pornească ploaia torențială de vară

orașul geme surd vreme de-o clipă-n expectativă și-nalță zmee –

priviri iscoditoare își trec prin părul vopsit înspre cenușiu teii cu flori

tot mai lipicioși peste parbrizele ce vor fi iar și iar spălate

Străpunge termopanele buticurilor

duba unei Poliții locale

dă spargeri la mica ciupeală

ridică bulanele în mulțimea lui Hermes infractoare

îi realungă pe misiții speculei nu și pe cei ai marii fraude electorale

reține-apoi reinvestește cu drepturi sporite pe șpagari

doar o zi să mai poată vinde stradal țăranii și plebea de București țipător de comerciantă

Þigănirea jandarilor pretinte vama sarsanalelor

autoritatea ajunge neîncăpătoare în delăsare

se lăfăie într-o Piață-a Unirii fiarele învechite-n alte rele

au efect imediat nimicurile

clipitul din ochi mârșav când și când apropoul vestimentar kitsch

_

ura cade vara-n Piața Sudului renăscut în sclavaj

2. Priviri aplecate de greață sartriană pipăie lucrurile chipurile hoinare

Privirile moleșite nervoase ochi-ocheade trecători-trecătoare –

niște blue jeans gri prespălați la venirea ploii

niște frunze de la tunderea gardurilor vii și-a arbuștilor

niște cafele aruncate în pahare de unică folosință

din alte și alte dozatoare publice

niște patimi ațâțate de soare ca ugerul bivoliței negre de pe-o bancă la capătul central al lui 117 ori 232

vor să lovească înaintea stropilor uriași ca țambalele lăutarului

peste standuri tejghele tarabe corturi caravane

încărcate cu-aceiași nervi ai asteniei de primăvară

Degetele neastâmpărului bucureștean intrat dincolo de pleoape

au ghearele murdăriei și-amprentele ocupațiilor zadarnice

apasă îndelung ori aproape grăbit molto vivace pe-ntreaga claviatură a bucăților pe-un ton muzical vândute de guriștii profitului ilicit dornic de-amatori

iar bivolița grasă precupeață e pipăită sub fuste e trasă de uger

de către-un bărbat cu ouă zdrobite-n derivă –

nelegitim soț al ei de duzină

3. Clăpari amatori de chilipiruri

Achiziționarea grăbită de trufandale fructe legume la preț nemicșorat

e umbrită de altă și altă procurare

a obiectelor de-apartament scumpe a volumelor rare

sau pânzelor încă-anonime pe zece sau câteva zeci de biștari

Oferte capcane aruncate jos nonșalant

ca la pocker fulluri chinte mici mari careuri mișmașuri

la care trebuie să fii cu mintea-n alertă pentru a nu pierde bani

La alte și alte obiecte ca să-ți arunce praf real în ochi

autorii tranzacțiilor se întâlnesc de pe okazii.ro

în guri de metrou în piețe și pe stradă

cultura noastră rezistă și-n ceea ce-a fost

dar e călcată de-orice intermediar

cu încălțări ușoare urât mirositoare

pentru că ei știu să mascheze falsele autografe dedicațiile

mărcile anii de fabricație starea neintactă a cărților artefactelor

Prefer să dau nas în nas cu autori neconsacrați foarte modești

cu arta lor expusă pe Lipscani nu cu aceia ce pasează marfa

în brațele rapace ale unor cumpărători cu priviri balansate

dornici să o reînstrăineze ori cel mult s-o imite

Arta românească n-o să-și mai afle odihna ca să renască

în formele fără trup

ale nedeidei de pe Dâmbovița ale lui Lorelei de pe Rin

rusalcăi pe Vistula știmei pe Volga

contesei Bathory pe Tisa-Mureș

strigoacei Medee pe toate malurile Dunării și Pontului Euxin

fiindcă e vremea clăparilor dizarmonici ce-nfig lopata

gondola pe tastaturi și au câteodată timp de-njurări muscălești

4. O atmosferă interbelică pierdută în aerul venirii ploii

Unicatelor și portmoneelor dispărute li se va găsi

altădată o filă un buzunar rupt un ciob un colț de lemn un bumb de aur

Până atunci dacă tot apar în nebulozități ticăloșii

ciuperci greu de scos pe vechi manuscrise

luați cărțile din stradă sau din depozite unde-așteaptă incinerarea

așezați-le pe birouri rafturi flancați-vă toți pereții cu ilustrații

Spațiul public Piața Amzei va câștiga amical neabstract

după cenaclul de miercuri la Biblioteca Metropolitană

am descifrat taine ascultând gândurile Ilenei și ale lui Mălin

am glumit cu Mihail Daniel și Mugur

m-am făcut de râs când l-am confundat pe Mihail cu Ioan S. Pop într-o pauză a ședinței iar el mi-a răspuns:

“Da. Eu sunt Ioan S. Pop. Și Cristian Popescu. Și toți ceilalți!”

Spațiile halucinant de reale pe-unde picură ploaia la terasă

nu vor ajunge să ude cărțile revista „Paradigma” rediviva

pentru că vin faliile altei lumi

dintre trotuarele pasajului Nicolae Bălcescu

dintre băncile amfiteatrului cu același nume de la Universitate

unde odată-n ’47 Ion Caraion cu Geo Dumitrescu îi adunau pe studenți să țină cenaclu

dar au fost huiduiți de către vlăjganii inculți ca Eugen Barbu

încât a dezertat la inamicul muscal și Dimitrie Stelaru deși se lăuda boem că “Zeii prind șoareci”

Abstractele convenții n-au ce să caute-n poezie

pentru cei tineri de după război există un adevăr

esteticul protestatar

de pe străzi o ia prin curți pe coridoare scări în lifturi săli amfiteatre biblioteci

formează lacuri Ursu Roșu Sovate aurii Ane

locuri comune parodieri depoetizări interval viu

de la portativul ritmului nou până la fetișurile convențiilor reclicate cu artă

O foame este în aer și-n subteran mici vietăți

mansardări de capete operate fără-autorizați

5. Ah plouă deodată

Ah plouă deodată

portbagaje înhață marfa în genți uitarea cade

trândav trăsnet la margine de București nu sfarmă sfeșnice

în mii de bucăți crapă doar vilele Snagovului jeepurile ard

plouă cu bulbuci și apa țâșnește îndărăt în sus

ca un cal trece spre scaunele terasei udă ospătarii nota de plată

vin lăutarii doamna Ștefania a lăsat banii noștri ca să mai cinstim în numele lui Marin

dar vom fi sobri nu tembeli ca

noaptea ce se va instala

Saliva de seară a băltoacelor manolesciene începe-a rânji

din buzele negre un portofel umflat la Paris

e pe-aici aruncat fără conținutul de altădat’

Deteriorat aproape de tot

compartimentele Măriei Sale miros a jeg și a chiolhanuri

o fi fost lepădat cu năduf

pentru altul mai larg

6. Se cască abisul de-atâtea zile și nopți de literatură

Se cască abisul după marile călduri intrate la-ncolțit în asfalt

speranțele le-au întors majorității scriitorilor mințile

pe dos cad ploile mai mult în tărbacă iar adevăratele capete

umflate ca pungile-n vânt se strecoară modeste

ca apa-n pământ

Infiltrarea-n pereții ascunși de privirile noastre

mărește raza de străbatere a panopticumului

înaintează dinspre ringul politic spre establishementul cultural

înc-o „Apă de-apoi” sau alte rotiri acvatice dirijate tulbure

pe Dâmbovița și pe Sena o să ne-nsface talentul legat cobză

de brăcinari ca un greu bolovan

Sau în fișicuri de 50 de bani

Cincizecimi alungate peste hotarele firii

singurii mânuitori ai securei secerii și ciocanului rămași –

suspușii experți în escortat

ai președenției cluburilor oculte de noapte

ne vor risipi prin grătarele ploii de vară pornite de-odată

ne vor îneca și ne vor relicita pentru alt vad

pentru alți bani de escortat

7. Escorta mamelucilor

Escorta ne lucrează ne ia taxă banii din portmonee

și-n ploaia devastatoare ne pune să ridicăm mâinile

de parcă am fi dileri de carte

reținuți în neșansa dăruirii unuia către alții

Se joacă un spectacol tâmpit fără numere captivante

într-un circ al artei scrisului

câțiva despotici șefi milenariști zdruncină mințile

ne trimit ca pe oameni-ghiulele din fișicuri de 50 de bani

cât mai departe de cercul lor vicios

aproape de fiecare

pe grupuri și-n parte