Leme sau geometrii puțin paradoxale în dezbaterea iubirii lui august

Lema I – Punctul originar este dreapta lumii ce-o privesc doi iubiți ieșind din planurile înclinate unul către celălalt.

Iubesc și nu mai recunosc altceva.

Iubesc, deci exist.

August,

tu-mi luminezi cerul gurii !

Ești luna luminii iradiate clar și ușor

din trupul iubitei, prin interiorul meu.

Ești vârsta la care nu-i niciun secret

nedescifrat de iubita

femeie a mea-n treizeci de ani.

Ești luna puterii minții

cu brațe întinse de revelații

și picioare bine înfipte în cer și pământ.

Te pup. Te sorb. Au-gust…

trupul tău și al meu… de iubire !

Lema a II-a – Din punctul de pornire al dragostei toate drumurile și planurile duc tot la ea.

- Știi de ce te sărut pe spate fără să mă mai opresc?

- Uite-așa. Pentru că mă iubești. Mă mai iubești ?

- Nu vezi ? Te pup adânc. Pielea ta-i micul dejun.

- Hei, ți-a plăcut? Te-ai săturat, iubitule?

- Hai să ne pupăm până seara.

Să ne săturăm din noi. Iar la cină,

după ce ne-om ruga mai întâi,

ca să ne binecuvântăm gustul,

vom trece la desfătarea inimii și pielii

cu toate deserturile nopții de august –

precum adierile mai iuți dinspre geam.

Lema a III-a – Punctul și centrul de greutate-n... iubirea mea sunt orientate după tine. Și invers. Formăm o sferă în piramidă.

- Te pup mâine iarăși până-n seara de 31 al lui cuptor.

- Și până atunci oare ce-o să mâncăm ?

- O să te hrănești din sărutările mele.

- Dar tu, iubitule, n-o să flămânzești?

- Nu. Pentru c-o să mă hrănesc

mult mai bine din aceste sărutări

și-n noul an bisericesc de la 1 septembrie

ori din cabala meniului pentru amândoi.

Deși ai învățat să gătești precum nimeni alta

și am devenit învățăcel peste tot.