Mediu
În portretul iubirii ce se-ncheagă din noi
completez fundalul
cu partea de sus și mânerele fotoliului înflorat
Goblenul de pe-un perete reprezintă o fetiță
sau un băiat cu ochi ageri
în costumaș gros de iarnă
Fes cu ciucure, fular, mănuși, încălțări albastre
sunt redate de-această pictură țesută
și-n memoria familiei tale
goblenul bunicii dinspre mamă
Alături de tine Iubito_Una
aprind pe la unsprezece ziua
veioza
ca să-i văd micul soare
la care îți place să lecturezi mai pe seară
Abajurul veiozei îmi electrizează inspirația
și redau forma stativului de-abanos
aplicând umbrele desenelor
monumental
de parcă ar fi o statuie hotentotă puțin spiralată
cu cercuri-melci incizate naiv
chipurile
cu ochi deschiși panteiști
Abajurul nu poate să lumineze fața iubirii
destul scăldată în soarele someșan
De-abia acum râzi tu Iubito_Una
fericită c-am realizat ce-ți făgăduisem odată
să intuiesc cu ajutorul liniilor și nuanțelor calde
zâmbetul nasul privirea
valurile tale someșene pletele pân’ la piept
importanța amănuntelor egalând impresia de-ansamblu
La desenul acesta nonconformist
pe tricou mi-am imaginat
să fie-altceva –
Un cangur fericit
deoarce are sclipiri în genele mari
ce-i tot pică de somn
002462
0