Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezieurban

Concursul național 2010 e unirea mea cu tine Iubito_Una

4 min lectură·
Mediu
Þi-am povestit puțin
cât îmi amintii
din visul ce-l avui pe 14 iulie
acum când dau concurs național
Bucureștiul era încercuit de la început
din vară până-n toamnă poate prin 1916 ori 1944
trebuind să rezistăm
acum nouăzeci și patru respectiv cincizeci și șase de ani
Apăram interesele noastre
scopul legitim
dreptul inalienabil
de-a ne întemeia ca familie
pe Argeș și Dâmbovița
în apropierea Dunării străvechi
în mult râvnitul țarc
al lui Bucur unde crescuseră
vite o bisericuță și case
***
Concursul acesta durează patru ore
și-adopt tactica apărării patriei prin scris
fiindcă sunt republican
când se împlinesc 221 de ani de la căderea Bastiliei
Þi-am spus să faci o pizza și să m-aștepți fără griji
dar poate ai plecat deja
și mă cauți pe-aproape
neavând cum să știi că m-au repartizat pentru scris mai departe
la școala 159 vecină cu Inspectoratul Școlar
așa c-o să-i întrebi pe cei care dau proba la liceul Costin Kirițescu
câți au mai rămas încă în ultimele rânduri
până când se destramă ariergarda
și ies moșcăiții din sală
N-o să mai curgă mult sânge
să refete bălțata românească
acum la concurs
reiterându-se două etape
cea din 1918 prin consimțământul întregii suflări bourești
a staulului și sfatului popular 27.o3 Basarabia
1.11 Bucovina 1.12 Transilvania Banatul Crișana Maramureșul
și cea de pe 31 decembrie 1947 când junca națională
a fost vopsită fără voia noastră
a stăpânilor ca să fie cu stea roșie nu albă pe frunte
Nu știu câtă amarnică dezbinare o fi fost după 1789
în Orașul Luminii nici după 1989 în Micul Paris
dar cert e că nu mi-ar fi plăcut s-asist din afara granițelor
la măcelărirea ambelor state
de către armele minții întoarse de șefii intelectualilor
privind de pe cheiurile iluminatei Sene-n sânge de eșafod
către cheiurile Dâmboviței sau pe-un Argeș mult mai în jos
luminat de exploziile date la îndemnul unui actor în BCU
șenilele tancurilor contopind cu cerul războiului civil
trupurile tinerilor striviți mesageri
S-a găsit în primul 89 Bonaparte
să facă ordine-n republică mai întâi consul fiind
iar apoi neconsultându-se cu politicienii
devenind împărat
S-a găsit la al doilea 89 un supleant de fost dictator
agreat și la Kremlin pe care îl chema chiar I.I.
care încă nu avea modelul dictatorului ci era secund
căpitanului de astăzi TB (zis și BT sau Bâte, Bâtă)
ce n-are prestanță ci doar un râs hăhăit de tabagist
Revoluționarii francezi n-au mai vrut calendarul
îndeosebi lunile iulie și august
pentru că trufia și extravaganța
începutului de lume la care credeau că asistă
elimina toate foile din istorie ce se trăgeau monarhic
din Iulius Caesar și Octavian Augustus –
la fel ca faraonii procedând și urmașii mici ai parizienilor
peste două sute de ani când venirea la puterea Cotrocenilor
a altor tabere de iacobini îi făceau să sfărâme
numele din tăblițele faptelor încrustate mai înainte de girondini
dar de fapt nimeni din România de azi nu mai este livrat
Tribunalului Poporului Revoluționar scăpând ușor de la DNA
mai puțin acel președinte antidemocrat din primul “Crăciun liber”
sacrificat ca un porc după noi cerințe comunitare fără nicio tăiere
Gândirea terorizată a unei mari populații pariziene
nu se va potrivi cu socoteala din târgul lui Bucur
Pe francezi îi făcuse acum peste două veacuri
Teroarea să schimbe tactica și să contraatace
ocupând mai mult decât o vor face mai târziu
Hitler ori Stalin ca mesageri ai iadului
din bătrânul putrezit Continent
dornic de alți consuli-imperatori arhidemoni
după stingerea lungilor dinastii monarhice
Pe francezi nu-i speria nimic
nici când se ghilotinau între ei
nici apropierea drepturilor câștigate
de stadiul molozului sângeriu
care ar fi amestecat Parisul cu Sena
sânge din sângele trupurilor cu baricadele
în fața tunurilor prusace
engleze habsburgice sau rusești
***
Așa mă simt și eu Iubito_Una
în această dimineață când vreau să mă remarc
a nu știu câta oară ca apărător al literelor române
care sunt scrise rapid
și de concurenții mei cerând foi după foi
Nu prea îmi găseam baricada mea bucureșteană
asaltată atât de nemți cât și de ruși în istorie
ca să stau la post acum în tranșee
ori luptând ca artilerist
prin 1877 1878 1916 1917 ori 1944
dar nu mă voi întoarce pentru nimic în lume
ca Peneș Curcanul la vatra și colțul de lume unde-s născut
ci vreau să am în sfârșit mentalitate de cuceritor
042.937
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
716
Citire
4 min
Versuri
105
Actualizat

Cum sa citezi

Dragoș Vișan. “Concursul național 2010 e unirea mea cu tine Iubito_Una.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-visan/poezie/13947623/concursul-national-2010-e-unirea-mea-cu-tine-iubitouna

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan
greoi, se susține ca idee, dar exprimarea lasă de dorit. Și e prea lung, multe vorbe nu au ce spune. Imperfect, perfect compus, unele peste altele nu dau bine. Se poate prelucra și constrînge.
LIM.
0
@dragos-visanDVDragoș Vișan
Fii mai explicit. Dacă e lung poemul asta nu înseamnă că-i greoi. Poate nu-ți place, fiind obișnuit cu alt feeling. Eu nu modific nimic din poem. Cum crezi că aș putea modifica, dacă așa văd eu și o paralelă între istorie - concurs, lupte revoluționare - iubire, dictaturi trecute și viitoare, istoria democrată fiind singura care are de suferit, fie în Franța, fie la noi în București.
0
@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan
în poezie nu prea merge perfectul simplu. Mai cu seamă în acest poem. Paranteze de genul \"fiindcă sunt republican/când se împlinesc 221 de ani de la căderea Bastiliei\" nu își au rostul. Dau bine în proză, aici nu. Am observat că scrii bine artol, proză, dar ai ceva probleme privind exprimarea poetică. Cred că e vorba de exercițiu, cu siguranță va fi din ce în ce mai bine, ai potențial.
0
@dragos-visanDVDragoș Vișan
Perfectul simplu nu-i timp verbal rezervat unor prozatori. Marin Sorescu, îndeosebi în La lilieci nu-l folosea, și încă excesiv? Dinamism scrie pe fruntea acestui perfect simplu (ce denumire faină, nu crezi?).
Niște precizări precum aceea că sunt republican, nu monarhist sau anarhist e bine să existe în acest poem. De altfel e chiar singura. Eu nu vreau ca ori vers de-al meu să sune ca un adagiu. Nu am pretenția să fie memorate de public. Depoetizarea funcționează de mult în marea poezie românească. Să știi că eu nu duc până la excese această tehnică postavangardistă, experimentalistă, oniristă, optzecistă și douămiistă. Nicidecum. Cred că nu-mi poți reproșa atât de simplist, fără argumente ca lumea, cum îți ofer eu la orice poem comentat de mine, existența unor probleme care țin de discursul meu. Nu mă supăr deloc și aș dori să intri mai în amănunte. Nu neapărat aici, dacă vrei și altădată. Pentru că nu voi renunța la epicizarea programatică. Poezia se face astăzi cu metode originale ca și-n alte perioade, dar pulsul ei este mai intens
0