Spectacol până-n țara soră și până la Soare Răsare

Moto(tol)ul de Traian: Orice (nou) venit trebuie impozitat. Nu vom avea diguri (- bigudiuri)!

Moțul lui Traian a devenit mica Þară a Moților, de lângă București, statul degeaba în stat, abia format de prima sa doamnă la coafor...

Soare, soare, mândru soare,

ce răsari prin Prut din valuri,

digu-ți strânge roi de raze,

luna lor, revoluționară

peste Nistru și Bugeac

înțepând bolta-n trasoare…,

apă neagră, nu ne duce-n

greșeală,

TVA-ule, nu veni ca bivol

negru!...

250 de lei pentru alte noi mame,

indemnizații și-alocații

pentru supraviețuire-n șomaj, orfani,

pensii mici pentru munciții

de gânduri, văduve, urmași,

un cât de mic ajutor după concedieri,

drumuri CFR pe an, cartele, tichete de masă,

pastile, tratamente, stațiuni compensate

să nu vă duceți chiar toate-toate pe apa sâmbetei

să nu vă faceți și voi numărul

la bâlciul deșertăciunilor Medi-ocrilor de stat

luându-vă după capiii

oi, boi, țapi de pripas ce-au potopit

blânda natură și condiție umană!...

Dintr-o țară fără ieșire către altă țară

și dintr-altă țară soră, lăsată fără

niciun vechi țărm la Dunăre și Marea Neagră

nu mai vedem nicăieri podul de flori,

ci doar anemice poduri de pontoane,

locuințe lacustre devastate,

șepteluri plutitoare-n migrațiune,

precum antilopele gnu de la antipozi

mâncate de crocodili și lei paralei.

Soare și tu, lună sperietoare,

luați loc la insignifiantul spectacol –

ce nu-i nici horror, nici comedie bufă,

ci răsturnarea

Carului Mare

de speranțe…