Poezieurban
Două lumi – cea a bărbaților rătăcită în cealaltă... de femeile lor (7)
Halebardier noii Grete Garbo
2 min lectură·
Mediu
Și trupul mi-l caută
mi-l strânge mi-l încordează
mi-l flambează mi-l înoată
mi-l întrupează în tine
ca pe-o halebardă
Și fața ta c-un secret nordic
fața din tinerețe a Gretei Garbo
și părul pe care ți-l iei de pe ochi și umeri
când ne pupăm până-n cer strivind buzele limbile obrajii
și mâinile cu degetele zvelt încordate
și fesele tale cu multă personalitate
și mijlocul coapsele gambele perfecte
gata să prelucreze spațiul
în energia scandării
din minele meu întreg
a numelui tău iubit
și cifrul tău runic deschis câte puțin
și palma stângă unde-ți ghicesc de la-nceput munții
de la baza destinului
urmându-ți traseele
și sânul tău stâng ce mi-l plimbi pe piept și pe burtă
ți-s toate acestea
din inima inflamată
ieșite
la rondul de noapte
luminând noapte de noapte zorii
apariția în greu moșit a somnului între noi doi
Buzele tale îmi zvântă gheața pielii
nu tremur la ieșirea pe mal din marea
pace a ochilor în care mă recunoști
Mi-am scăldat anii vechi în flama valurilor înalte
până la un stat de baschetbalist Siegfrid
ca să-ți dau puterea mea de balaur
după coitul băii ritualice la capătul Mamaiei
unde am văzut ieri nudiști prima dată
Seara după grătar
la Fantazio am ajuns cu taxiul
în clipa când începea aparent macabru
comedia „(Pe)trecerea sufeletelor”
Mă simt antrenat pe zi ce trece
în wikingul mare Sat de Vacanță
descoperind amândoi în același timp
puieți de chefali și de crabi fără platoșă
în carcasele melcilor ascuțiți trosnind sub tălpi
Părțile sătmărene ale Þării Oașului
poate au fost recifurile Mării Thetis
acolo aș vrea să ajung în toridul iulie ce se anunță
s-alerg printre foștii corali îngenuncheat în tine
fandând precum cambula –
minuscul raid după medalionul mișcător de aur
al malului orogenetic septentrional –
la poalele Carpaților Nordici
dinspre Câmpia de Vest
Citesc iarăși și-n gând cu tine
capitole întregi din “Voievodul țiganilor”
în care protagonistul baron
pe jumătate armean după mamă cu blazon mult timp neștiut
parcă-aș fi eu
când confisc arma de vânătoare cetei de boiernași vecini
de pe teritoriul băltind –
palustru-i de fapt domeniul meu când facem dragoste
și levităm deasupra unor orașe dispărute
în tăuri ca-n Anzi dar cu mangrove și pești mari
fiindcă eu m-am născut băltăreț
acolo unde și Danubius și-o trage cu Marea
desfăcând brațele sale apoi cracii ei
în amonte și-n aval pe la câte-un ceatal
001457
0