Două lumi - cea a bărbaților rătăcită în cealaltă de femeile lor (3)

1. La început a fost corpul tău, de femeie. Din corpul tău a ieșit lumina și întunericul. Penumbra, clarobscurul, semiluminozitatea s-au desprins pe urmă, sfârâind călcâiele.

2. Sânii tăi cu sfârcuri mari au adăpat cerul și-au crescut ca din pământ și iarbă verde nucleele stelelor.

3. Þi-ai întins brațele când în sistem deltaplan, când în sistem de lansare a rachetei. Iar mâinile tale împletesc părul meu în fusta înflorată de pânză topită, care-ți flutură pe birou. Exact! Iată-mi platforma de lansare, ca satelit artificial. Înaintea unei nunți unde-am stat până la periniță, am făcut rodajul costumelor pentru viitoarea noastră cununie.

4. Stăteau viețile tuturor oamenilor la pândă. În așteptarea momentului să se alipească de trupurile singulare iradiate. Acestea se zămislesc și acum prin energiile necreate din ființa divină supremă. Duhul Sfânt le lua de ciuful aurei, le dădea câte o recomandare secretă, ca să-și întâlnească perechea psiho-somatică și pneumatică, apoi le învăța zborul din afara veșniciei.

Tu, iubito, ai primit ca semne distinctive imaginația și pătimașa fire.

5. Labiile tale, vulva, muntele lui Venus le cuprind lacom în creierul meu atunci când te privesc în cadă. Mănânci înghețată. Iar din lună se creează o adevărată oglindă retrovizoare a Genezei între coapsele tale perfecte.

6. Când mi-ai spălat și tu tălpile rănite căutându-te, am constatat că aventura existențială are în sfârșit rost.

7. Când m-ai lăsat să îți sărut buzele în grădină te-am recunoscut. De când m-ai invitat la tine acasă, mă simt acasă. Hai să ne revanșăm pentru tot timpul căutărilor. Mâinile, picioarele, piepturile devin în mod concomitent, magnetizate, contorsionate și relaxate. Penisul meu se lipește ca un arcuș când vrea să scoată cântec din clitorisul și labiile tale de magnolie roz și lalea neagră.

8. Când ne-am iubit astăzi – a câta oară de zile în șir! – ți-am spus că sunt nerăbdător și, paradoxal, plin de răbdare. Înainte nu am simțit aerul răcoros care poate veni brusc din corpul tău încins de mine. Coloana ta – vertebrele elastice – trebuie utilizată fotografic, pictural, sculptural sau în instalațiile din arta contemporană, în cele anticipate de către Marcel Duchamp. Iar dacă ești lângă mine, iubito, nu înseamnă că nu ești și primul personaj fantastic, catapultat din veșnicie în istorie. Ia-mă de-aici în orgasmul tău, căruia îi dedic timpul și trăirile mele!

9. Nouă nu mai există, ci doar a noastră-i toată lumea