Mediu
De la fortul feudal turcesc până-n cel bizantin
în agore sau parcuri fredonând își uită noaptea
-ndrăgostită ceasul fugii
și-n petrecerea Fortăreței
-închisoare este alungată
cu leac inventat de vechii stăpânitori ai lunii
ce-au odrăslit caftane muzici răpiri din serai
Din zorii licurici pe-oraș
Yannina oglindește-n lac
insula soră a maicii Panaghia ce-și bea ușor cafeaua
iar aburii până la țărm se răsfrâng din tămâia ceștii
Mănăstirea milenar născută dintr-un lac montan
din gheața masacrată Bizanțului de-un alt imperiu
fu ocupată mai-’nainte de cei mai înalți bărbați –
chiar Platon Aristotel Solon
“scolastico”-paideic pictați
stau încă străjuind pridvor
pe astă insulă-refugiu unui Euthanasie corifeu
Își răspândește-asupra lacului auriu-bleu-cafeniu
șerpii cafeaua încolăcită ca sclipirile din ochii
-n aburi de rugă ai măicuței firave
încât alungă răcoarea din pavaje
de pătrunde peste toate curțile
mângâietoare pe-exoticele flori
pe curmali trandafiri lămâi smochini și cactuși
peste geamurile cu pleoape de-arcade otomane
ce-s prinse-arhitectonic după stilul bizantin
Cu-adânc înfipt brâu citadin acvatic
își strânge-n dans muntele drept zmeu
mijlocul semețit
spre cerul antic –
izvor de peșteri portocalii-maro
oracularu-i sânge
-al lui Zagreu(s)
băut de bacante și în Lesbos de Sapho
care a pretins să-l învieze în cenaclu
“” “” “” “” “” “” “” “” “” “” “”
Mai încolo puțin printre adieri
privind pinii și arbuștii scunzi
la nici treizeci de kilometri-ocol
din Yannina spre-Albania de-o iei
te-ntâmpină pe-o culme (ca o poale
a Olimpului din flancul celălalt al
Peninsulei Balcanice-egeene)
poarta Ligii confederale
peste polisurile Eladei
în marele veac ce-i opt
înaintea actualei ere
Judecățile areopagiților de pe-aici
sunt mai vechi decât din atenienele
Acropole și prin munții Epir vuiesc
lângă amfiteatru rezonanțele-n veci
ale pithianului ștejar
cu paznicii lui Zeus și
Herakles de poți auzi
și vedea moriștile din crengi groase
palmările ușoare-n pletele foșnirii
acolo und’ se culcă preoții cei vechi
“” “” “” “” “” “” “” “” “” “” “”
Pe pietre sub candela-n ștejar fumegând
ducem nocturn cam pe sus dilemele durerii
ce-ntruna ne petrece
iar când coroana lui
din stele vrea aur la încrustarea ghindei
verzi-castanii sau negre căzută și pe jos
ne trezim în lumina
nopții ce ne mustră
că n-adunăm smaralde și rubine-n fruntea
ce-aude chiar astăzi răspunsuri de la zei
Epirul cu păduri imense și trasee
de vară-iarnă toamnă-primăvară
printre cârduri
cu păsări urși lupi
caprine cervide feline
începe tot lăsând Yannina
mai jos luând-o spre nord-est
La întoarcere mă-ntreb așa:
“Ce beau după mic dejun
eu ca român în pahar –
ceaiul romanițelor
mele cu miere!”
Și-mi place să urez în bucătărie:
“Yassou!” ori “Santé, mes dames!” –
mamei și bunicii de-aceste sărbători
însă mămăița mea răspunde neauzind
ci doar uitându-se
la culoarea lichidă
“A, bei șampanie!
Măi nepoate, bei șampanie iară mie,
care n-am fost de Paști în vâjiatură
nu-mi dai să béu!” –
pentru că și-a trezit
simțul glumei iote-așa
în ochii bleu-maro de-i joacă-n raze
îndemn molipsitor să râd de-ale ei perle
001.997
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dragoș Vișan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 484
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 95
- Actualizat
Cum sa citezi
Dragoș Vișan. “Cafeaua umblă-n zare prin Yannina.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-visan/poezie/13935980/cafeaua-umbla-n-zare-prin-yanninaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.