Poezie
Flăcări de mare în candele
1 min lectură·
Mediu
I. Miezul flăcării
Roți luminânde se aud
pașii-n psalmi ne scot din noi
ierarhice versete-s viaduct
mări de oameni iertări vor
Sunt legat cu flăcări la-Înviere
am fost la slujbă în sfârșit
m-am scăldat cântând icosuri și
condace în valul marii trene
II. Miezul zilei (aiurez de febră)
Taică-miu dă zeci de telefoane
bunica plânge după ce-a-mpărțit
mama nu-și mai află cap în goane
ducându-se printre vecini
Numa’ nu-nțeleg de ce nu mă reped
ci tac la prânz în loc să mai cobor
pe plăji brăzdate-n Taina Candelei
și-a farurilor strânse la sobor
- Ia-ți lumina albă neamule
ca să-ți piară muștele
s-ardă răul-bine-n fașă
și plăcut să ne miroasă!
001.876
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dragoș Vișan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Dragoș Vișan. “Flăcări de mare în candele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-visan/poezie/13935669/flacari-de-mare-in-candeleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.