Sclavie literară

Habar nu am unde în ce fund de comună din Subcarpați uitată din lume ca dintr-un fost ziar "Infractorul" ori "Infractoarea" vândut la o tarabă în murdara din anii '90 Gară de Nord dintr-o zonă crepusculară argeșeană — captivă într-un spațiu nemioritic sclavă literară cu fața ridată prea tare la 45 de ani, cu bătături în palme cu tăieturi adânci prin tălpi pe-un teren neîngrădit plin de ghimpi te-a târât jivină-ta bărbatul-lup ca pe-o halcă furată de carne să fii bună slugă în curte ca o femeie argat neanimată decât rareori de el Ești o pradă invizibilă atora pusă bine lângă el la culcare de-o parte neputincioasă a sa fără un testicul ca într-o afumătoare improvizată mirosind tot a acru a casă veche și a damf din pivniță speli la mână ce-ți mai dă el Te-a lăsat scurgând sângele din tine să te tot usuci nu mai ieși să alergi pe stânci ca iada nu mai vezi stațiuni S-ar putea ca odată să evadezi nu știu codrul cât e de-aproape poate printre rufele-apretate ți-o veni și ție un prinț te va durea pieptul munci Ori o să pleci într-o zi chiar pe poartă lăsând omul-lup singur — mască te descurci singură Scufițo te duci pe creste departe-n cabane să faci imposibilul Faci vrăji la un mare ceaun te rogi Hadesului ca el sălbaticul licantrop să nu te mai ajungă deloc