Sonet stins

Când n-a mai fost nimic din pământ, a fost tot, semințe, ca la-nceput, rădăcini ce nu mor, iubire cu apă, suflare viitoare de viață, amestec Și când din text n-au mai rămas rimele, picioarele metrice — oglinzi suprapuse, măsura dată și de clinchetul diapazonului, a rămas totuși ceva, măcar alura de cântec Au apărut brusc din Bărăgan colinele, văile, nu-i problemă, este OK să ne credem textieri ai compozițiilor, de-am cânta și-n vers alb Ar fi dovadă chiar de intransigență textuală să nu înțeleagă cineva pătimaș că acest poem e stingerea sonetului zis impropriu "soneat"