Nu știu cum o chema pe ea

O primă aventură inițiatică în viață, cineva la întâlnire cu mine-n Tulcea, o domnișoară studentă-n București la Facultatea de Filosofie de la Universitatea Româno-Americană, invitată la câte o emisiune de la Radio 21, prietena Feliciei — logodnica fratelui meu mai mare, Emil, moderator neplătit Ea avea trăsăturile minionei șatene, mic semn de tăietură pe mijlocul frunții, buze roz moi, calde, puțin răsfrânte, sânii prin bluză, abia i se zărea câte unul, altul se mula cu sânul bărbatului ca la o amazoană, nasul puțin cârn, făceam ce voiam, mă credeam fraier șomer, n-aveam orizont, gândeam nedeplasat Ea, prima mea prietenă, tenul alb, ochelari fascinanți, un copil c-un aer de rebelă, nu puteam să jur că aș fi pentru ea un amant, cred că doar mă jucam cu ea, observa neimplicarea mea De-o mare discreție, ochii verzi de iarbă crudă, nici nu-mi șoptiseră că uneori fuma Ne-am așezat foarte aproape de Școala generală nr. 10, ne-am pupat mult și cu limba tăvăliți pe gazonul în pantă, printre spice și maci, sub salcâmi câteva seri, ne povesteam, ne mai scriam și ne citeam unul altuia mărturisirile, mă îndemna să nu cedez, "Viața în capitalismul pulilor, pizdelor e una de gladiator, nu înseamnă nicidecum, Dragoș, să capitulezi" iar eu o șicanam "În caputalism... caput!", era la cinci ani de la rebeluție, în 1995 Acolo am făcut șapte ani, la școala de pe Isaccei, azi "Alexandru Ciucurencu" de neuitat, tot felul de nazdrăvănii, aruncatul cu săgeți plumbuite în stemă și în tabloul lui Ceaușescu-n clasă abia ne-a fost iertat, pedeapsa ne-a amuzat pe noi, băieții — tunși zero înainte de treapta întâi Pe la cei douăzeci de ani, mă priveam prins de ea, anonima, mă voia și-n ea, mai ales când a murit Felicia a fumat mult, a plâns, a luat-o puțin razna, nu reușea să mă facă amant S-a dus ea cu altul și în scurtă vreme după ce am intrat la altă facultate decât la cea a cariatidelor și a Justiției legate la ochi ea a apărut în prima mea vacanță de student c-un copilaș în landou aproape de faleză, îl aștepta pe soț, am hipnotizat-o să mă uite, să nu se uite deloc înspre mine Pesemne că-i era foame de viață, s-a uitat prin mine, nici nu m-a observat