Pisica lampă și vampă, spectrul morții

Arta desenului monumental cu hașurări pentru umbre, pentru a conferi ceva relief este foarte simplă pentru cine are exercițiu Un cap zâmbăreț de pisică pe abajurul lămpii galbene măcar în partea becului se-aprinde ca un soare al odăii copiilor rivalizând cu lampa din sare de Himalaya Conul de umbră în care stăm realmente-n prezent fără să mai ieșim este eclipsat de conul de lumină, de coiful ca o dublă pâlnie întoarsă spre-o lume magică a copiilor de mai ieri S-ar putea să fii moartă, s-ar putea să fii vie, natura o iubești, chiar dacă trăiești în duh, departe de ea, te-au scufundat microorganismele cu totu-n pământ, prin frunziș, sub crengi, te-au luat în copite zimbrii și vacile, față de mort, deși ai fost frumoasă odat' Ne iubeam între gâze, te tot sărutam până am îndrăznit să-ți aflu secretul: te crezi în alte versiuni ale universului, te vei întoarce să discutăm, ai alte abilități dincolo, de admirat ori urât, moartea nu te-ar cuprinde decât dacă ți se permite să te răzbuni Eu nu cred o iotă, hei, tu să le spui, craniule, nu-i încă nevoie de-al meu