Crește de regretă părul meu

"M-am înarmat pentru vară s-apuc mai multă vreme — părul mi-a albit mult de la tăieri ruperi în vânt dureri nu-l cănesc nici la perciuni Trag din el ultima petală din crengi tot albul primăverii duse nu pot să i-l mai scot Atunci iau bidineaua mă realbesc pân' la brâu Stau acum din gât ușor înclinat în cruzimi de tibișir mă regretă nealbit detot o egretă albă ca neaua — o fi moartea o fi arta neajunsă o fi cariera neîncercată mitralieră încărcată mă așteaptă să-i apar în față când trag", Ori, de nu vă place, o altă variantă, cu poze: https://www.facebook.com/100000926439346/posts/pfbid02NimXCXciHtKsH82DedWi8vjWjxHAszSxP3ZAuoJkLA9E3NXHtdkXSR3Hfj1oNBnul/?app=fbl