O căsuță a scrisului meu adevărat

Am deschis iarăși alba căsuța de scris în numele meu real, nu fals, not nickname one (Paul Coculeanu, Draconicus 27) not nickname two (Iri Nelu Geo..., mi-am zis, după eroul lui Gustav Meyrink, magul John Dee) Friends, my name is Dragoș Vișan, cu câteva zile-s tot mai aproape de anul 48 aniversar, devin "pașoptist", revoluționar, vrăjitor, până ieri mă știam de bunăvoie exilatul definitiv din Poezie Înainte de a-mi expira cartea de identitate pe 26 a acestei luni prier, căsuța pătrățoasă îmi cere, văd, mai sus "Textul în sine", ăsta-i, pe bune, "în mine"? "Subiect (Dacă e cazul)", eu îs ăla acum, s-a făcut destul caz, gata cu schimbarea de macaz Irinel - Dragoș, "Subtitlul textului", niciun text pe viitor cu vreun nickname, niciun comentariu Am recâștigat prin magie căsuța din vis de pe-un deal, de-acum să văd ce fac în ea ca text prea îndrăgostit de Poezie, nu cumva să mă mai prăbușesc cu ea, totuși de glume bune n-am să mă las Sunt fericitul câștigător, așa mă simt, al începutului weekendului, precum voi, am băut azi, după ore, un păhărel vin roșu de Praguri, din Giurgiu, a fost hram la serviciu, agapă lângă capela din Vatră "Izvorul Tămăduirii", era chiar de butuc "ștreașină", vorba cuiva de pe-aici, mi-a încălzit pieptul demisecul rubiniu, primul după cel de Înviere băut cu rudele, tot adevărat, de soi, sec, negru, luat de mine de la taraba de prin târgul de Paști dintr-un burg ardelean Scuzați-mă, am dat cu țeasta de pragul de sus, ca steluțar, am dat amăgitor ca Iri Nelu și cu cazmaua ieri până-n prânz, am semănat un zmeur și un magnoliu prin curtea liceului meu, i-am udat "Buf!", pragul de jos, la beci mai mult ca Dragoș Vișan decât Paul Coculeanu, numele de botez creștin îmi e Paul, numele mamei e Coculeanu, până să-l ia ea la 27 de ani pe cel al soțului său, Vișan