să iubesc fără-a discerne cât

stăteam cocoțat în firida-ngustă dintr-o carieră de argilă fremătând a cald de prin păr scuturam țărână var julisem cot genunchi sare-mi ieșea din pori închipuiam scenarii fără cap coadă încrezător că nu-i realul monoton calvar n-aveam vreun plan vârsta-mi schița prin aburi ceea ce-aș fi devenit cândva eram erasm elogiam o nebunie a jocului și cruzimea din privire ceva erotic năvălea-n glasuri atitudini născociri pozne mă ridicam să zburd prin cartier altădată n-am mai putut să ies din gura aburindă a pământului din buzunarul flocos de marsupial din obiecte dragi complet ruginite din cuiele scrisului vechi “să vezi ce ram de brad ne-a intrat în casă dacă-l descurci din perdea ghinionu’ o să iasă afară pe balcon” și-l scurtă rapid tataie luând din mâna bunicii-un satâr * ăia din Auchan înghesuie rădăcina cu turbă să-ncapă în ghiveci și-mi zici “îți dai seama ce nesimțiți sunt unii oameni de mutilează plantele le-nghesuie în racle” iubito_una lumea care a ieșit din cutia pandorei nu seamănă niciun pic bradului primește în ziua pășirii spre maturitate un turn verde gotic: iubire din vitralii