Poezia Ottiliei Ardeleanu

nu am nevoie de părerile tale. M-ai dezamăgit. Am spus că nu mai ai ce căuta în paginile mele și așa să rămână. Eu nu sunt cănuță om sucit. Nu mă las adulată după ce mi s-au făcut niște scene penibile pe care m-am străduit să le pricep, dar nu am găsit nici acum firul, logica. Și pe care nu le-am meritat! Despre Ilustrată de vindecare e vorba, dacă are cineva vreun dubiu.
Între timp, s-a văzut clar care sunt manifestările tale. Nu mă interesează cu cine votezi și cine te votează pe aici sau prin alte zone. Mă surprind unele alianțe, dar nu e treaba mea și nici nu comentez. Din păcate, unii continuă să mă înțeleagă greșit. Vreau liniște. Vreau poezie. Vreau comentarii serioase. Nu cer imposibilul, dar dacă nu se poate, cumva, cândva, ceva ori cineva va decide. Pentru că românul, oricât de poet ar fi, dacă nu e disciplinat de o instanță, continuă să-și facă de cap.

nu e bine sa aveti prejudecati. Unii oameni sunt manipulati in asa hal incat abia dupa o zguduire puternica isi dau seama de eroare. Eu am fost manipulat toata viata de principiul Crede si nu cerceta, impus de altii, si abia dupa 3 decenii de existenta, Cautand pentru a gasi, mi-am dat seama ca am crezut aiurea intr-o dogma anticrestina, in loc sa cred in cuvintele lui Dumnezeu. Dv vreti liniste, intr-o lumea a conflictelor, a manipularilor, a spalarilor de creier. Linistea se gaseste in spatiul intim creativ, in natura, nu in mijlocul oamenilor. Eu vad ca niste oameni va comenteaza, chiar pozitiv, iar pe dv nu va intereseaza. eu am vazut in Dragos lumina, chiar si atunci cand voia sa ma jupoaie de viu si sa ma ia la bataie. Iar acum el isi exprima generozitatea si dragostea fata de toata lumea. Nu este asta morala crestina a schimbarii la fata, sa vedem lumina din oameni si sa o reflectam prin atitudinea noastra? Eu de 2 saptamani solicit instantei sa vina si sa ia masuri. Instanta doarme.

Da. Justițiar spirit. Ca întotdeauna. Eu am întins o mână de reîmprietenire. Dacă am rămas cu ea întinsă, noroc că pot să-ți să-ți fac cu mâna, în semn de respect și de rămas bun. Și dacă o să fiu pe eșafod, tot o reverență, în vreun fel, capeți de la mine, pentru opera, activitatea ta lirică, epică și de critică literară, în ansamblu.
Atunci când se critică un text poetic se caută și părțile bune, însă și cele mai puți reușite. Apoi se arată autorului/autoarei într-o comunicare colegiale și respectuoasă. Dacă am făcut-o, am făcut-o. Am arătat și insuficiențe ale scriiturii poetice pe acest cenaclu literar. Majoritatea poeților nu s-au supărat deloc. Unii mi-au și mulțumit. Voi continua acest demers de interpretare a tuturor textelor literare. Fără să favorizeze pe unul sau pe altul. Fără nicio excepție, Ottilia!

Mulțumesc mult pentru încurajare. Îi spui Dreptății ("Iustitia" la strămoșii romani) "să se ocupe" de mine! Dar dreptatea lui Dumnezeu mai presupune iubire și ocrotire, resocializare cu toți, inclusiv cu foștii "greșiți" (cei care au greșit pot să ceară iertare, o fac, însă nu sunt deloc ascultați de persoane prea mândre din fire).
Rugăciunea domnească ne învață să ne iertăm unii pe alții, iar părintele Ilie Cleopa, pe care l-am cunoscut personal de trei dăți în ultimii săi doi ani de viață ne zicea tuturor celor adunați la chilia să un lucru fundamental, să păstrăm calea dreaptă, strâmtă, a fricii de Dumnezeu și de moarte, iar noaptea, la culcare, să ne gândim dacă mai suntem certați cu cineva. Alergarea să fii iertat la acea persoană este una necesară pentru urcarea pe treptele Scării Raiului.

cu tot respectul, știu prea bine ce spun, dintr-un spațiu foarte creativ. Dragoș Vișan își poate purta singur de grijă.
Eu nu am nevoie de dădacă.

Dragoș, roagă-te cui vrei tu. Te-am iertat de atunci, dar nu iertarea mea contează. Nu-mi place să bat apa în piuă. Așa că, cred că ai înțeles.

Toate bune, domnilor!

Instanța de aici nu doarme. Faptul că noi doi supraviețuim pe site este o mare minune. Să mulțumim pământului că ne mai ține. Eu sunt mulțumit și mă arăt îndatorat îndeosebi întregii echipe editoriale că mai exist și nu dispar în secunda trimiterii acestui cimentariu ori a fiecărui nou text. La o adică îmi pot odihni definitiv ochii, dacă dispar de aici. Mi-ar părea rău să vină așa pe neașteptate o moarte virtuală. Ar fi ca un înec în somn. Fără să realizez, pot ajunge imediat în liniștea adâncurilor. Într-o crevasă montană.

Sunt cel mai mare păcătos din câți există, recunosc și mă căiesc. Iertați-mă! Nu pot fi decât de o sinceritate dezarmantă, de când eram mic. Eu sunt Cănuță Om Sucit. Nu altcineva, recunosc. Dar oricât aș greși, iertare îți cer, Doamne, și mă bucur că Ottilia m-a iertat, Ionuț m-a iertat. Să fie bucurie în cer în această zi minunată. Pot muri liniștit.

Ottilia, dacă vrei, pot să nu te mai deranjez cu niciun cuvânt. Am înțeles. OK.

p reconciliere generala. o rezolvare a tuturor problemelor. I-am scris sub postarea Despre poezia Elenei Papadopol. I-am propus sa lasam tot trecutul in urma si sa gasim solutii. L-am intrebat ce vrea. Are functie pe site si nu trebuie desconsiderat. Sa imi spuna ce vrea, iar daca nu vrea, eu plec. Ca sa fie altii mai linistiti. Simplu.