Poezii

Am urcat în tren înspre niciunde, Priveam pe geam O lume-ntreagă ce se-ascunde. Câmpii, păduri, podișuri, lunci — Vieți se derulau în clipe adânci. Însă-n suflet gol, Simțeam un

DDDragos Ditu

0

0

Într-un scrin din lada mea de amintiri, Am păstrat tainic un luceafăr. Ca și atunci când noaptea se va stinge, Cu razele-i de aur, în camera pustie el va ninge. Iar tu te vei învârti intr-un

DDDragos Ditu

0

0

Culcă-ți somnul, Înăbușă-ți memoria. Ți-a pierit steaua, Și cu ea s-a dus și gloria. Frânge-ți aripile duhului tău neînsemnat Taie-ți respirația Ce-n sus l-a tot purtat... Pleacă-ți

DDDragos Ditu

0

0

În vremuri de restriște, Cortina liniștii începe să se miște. Iar în văzul tuturor, Vidul se dezvăluie amețitor. Mi-aș culca încet tâmpla pe iarbă Să mă mângâie încet pe barbă, Ape de odihnă,

DDDragos Ditu

0

0

Pe când te țineam de mână-n vis Un fir de vânt pe un val de păr te-atins. Atunci timpul a căzut în stază Vrea să ne dea drumul, dar destinul nu îl lasă. Ecouri de tăceri surpate S-au spart în

DDDragos Ditu

0

1

În nopțile amare, Când somnul ieftin vrei să-ți vinzi, Unor aștri mai timizi, Tinzi... Cu privirea să-i cuprinzi. Și un strop de poleială Se presară intr-o doară Între pleoape biciuite De-ale

DDDragos Ditu

0

0

Mediocritatea-i pretutindeni A ajuns înscăunată la rang de virtute. Nicio metafora n-o mai înțelege nimeni Sunt ridicate-n slăvi cuvinte absurde. Prostia tinde pân-la paroxism Și ești tot mai

DDDragos Ditu

0

0

Mi-e dor de vremile trecute Pe care le-am pierdut dinadins prin mine Iar acum zburdă lasciv Călătorind din suflet înapoi în minte... Mi-e dor să cred, Că suferința-i trecătoare. Iar iubirea

DDDragos Ditu

0

0

De-ai ști, tu, oare, Câte vise risipite Au dispărut în zare; Sau câte nopți pecetluite, Fură tăinuite sub cuvinte nerostite? Câte colțuri sufletești n-ai tulburat? Fără să schițezi o singură

DDDragos Ditu

0

0

Când aproape că muri speranța Ne apropie distanța. Și în șoapte reci, dezacordate Ne-auzirăm glasurile înghețate. Apropierea ne-a îndepărtat Fiindcă timpul ne-a uitat. Fixați am fost în plan

DDDragos Ditu

0

0

Se cuibăresc în pieptul unei stânci Două inimi monolitice, de piatră. Nemișcate de seisme emoționale-adânci Din care nu mai rezonează cutia lor toracică crăpată. Ploi mărunte cad pe inimile

DDDragos Ditu

0

0

Bătaia inimilor Zguduie orizontul. Bat cu putere ca pumnale În ale rațiunii ziduri înfricoșătoare. Luptă pe viață și pe moarte: Deliciul dorinței; Versus siropul speranțelor deșarte Ce se scurge

DDDragos Ditu

0

0

Plutește amorul nostru stins, Peste ochiuri de apă. Sucombase-atunci când noi l-am prins Cu capul cufundat în apă. Fuse amorul virtuții-nchipuite, Nemeritoriu arogate. Tăvălit ca bulgărele între

DDDragos Ditu

0

0

Când ești făcut din paie, Te mistui de la o scânteie prefăcută-n vâlvătaie. Suflul unei brize mici, Te face să te ridici. Tot ce-ai construit cu paie, Se împrăștie-n odaie. Se cutremură

DDDragos Ditu

0

0

S-a dus iubirea, În tainică noapte. Umblă cu călcâie goale, Pășind pe șoapte. Suspine susură, În tainică ploaie, Luna se scaldă-ntr-o baie De lacrimi greoaie... Pe jos e ghețuș, cerul e

DDDragos Ditu

0

1