Bogăția vieții
De la balustrada unui foaier Încins cu cămașă de catifea și cu aur la guler, Mândru în piept și ochii scânteie de stea, Fiul unui boier, cu ochii spre în jos, stătea. Pe când acesta se-nfrupta cu
DDDragos DituPana
Un cocor în zbor lasă în vânt, plutind, O pană frântă din a sa aripă-ostenită, Din graba sa neobservând că s-a desprins, Și cobora acum în sens opus de paradis. Din alb, orizontul se preface-n
DDDragos DituTrenul
Am urcat în tren înspre niciunde, Priveam pe geam O lume-ntreagă ce se-ascunde. Câmpii, păduri, podișuri, lunci — Vieți se derulau în clipe adânci. Însă-n suflet gol, Simțeam un
DDDragos DituCamera
Într-un scrin din lada mea de amintiri, Am păstrat tainic un luceafăr. Ca și atunci când noaptea se va stinge, Cu razele-i de aur, în camera pustie el va ninge. Iar tu te vei învârti intr-un
DDDragos DituLacrimi de ploaie
Culcă-ți somnul, Înăbușă-ți memoria. Ți-a pierit steaua, Și cu ea s-a dus și gloria. Frânge-ți aripile duhului tău neînsemnat Taie-ți respirația Ce-n sus l-a tot purtat... Pleacă-ți
DDDragos DituApe de odihnă
În vremuri de restriște, Cortina liniștii începe să se miște. Iar în văzul tuturor, Vidul se dezvăluie amețitor. Mi-aș culca încet tâmpla pe iarbă Să mă mângâie încet pe barbă, Ape de odihnă,
DDDragos DituHazard
Pe când te țineam de mână-n vis Un fir de vânt pe un val de păr te-atins. Atunci timpul a căzut în stază Vrea să ne dea drumul, dar destinul nu îl lasă. Ecouri de tăceri surpate S-au spart în
DDDragos DituPerpetuum mobile
În nopțile amare, Când somnul ieftin vrei să-ți vinzi, Unor aștri mai timizi, Tinzi... Cu privirea să-i cuprinzi. Și un strop de poleială Se presară intr-o doară Între pleoape biciuite De-ale
DDDragos DituMediocritatea
Mediocritatea-i pretutindeni A ajuns înscăunată la rang de virtute. Nicio metafora n-o mai înțelege nimeni Sunt ridicate-n slăvi cuvinte absurde. Prostia tinde pân-la paroxism Și ești tot mai
DDDragos DituMi-e dor...
Mi-e dor de vremile trecute Pe care le-am pierdut dinadins prin mine Iar acum zburdă lasciv Călătorind din suflet înapoi în minte... Mi-e dor să cred, Că suferința-i trecătoare. Iar iubirea
DDDragos DituDe-ai ști...
De-ai ști, tu, oare, Câte vise risipite Au dispărut în zare; Sau câte nopți pecetluite, Fură tăinuite sub cuvinte nerostite? Câte colțuri sufletești n-ai tulburat? Fără să schițezi o singură
DDDragos DituDistanța
Când aproape că muri speranța Ne apropie distanța. Și în șoapte reci, dezacordate Ne-auzirăm glasurile înghețate. Apropierea ne-a îndepărtat Fiindcă timpul ne-a uitat. Fixați am fost în plan
DDDragos DituStâncă
Se cuibăresc în pieptul unei stânci Două inimi monolitice, de piatră. Nemișcate de seisme emoționale-adânci Din care nu mai rezonează cutia lor toracică crăpată. Ploi mărunte cad pe inimile
DDDragos DituBătaie
Bătaia inimilor Zguduie orizontul. Bat cu putere ca pumnale În ale rațiunii ziduri înfricoșătoare. Luptă pe viață și pe moarte: Deliciul dorinței; Versus siropul speranțelor deșarte Ce se scurge
DDDragos DituApă
Plutește amorul nostru stins, Peste ochiuri de apă. Sucombase-atunci când noi l-am prins Cu capul cufundat în apă. Fuse amorul virtuții-nchipuite, Nemeritoriu arogate. Tăvălit ca bulgărele între
DDDragos DituPaie
Când ești făcut din paie, Te mistui de la o scânteie prefăcută-n vâlvătaie. Suflul unei brize mici, Te face să te ridici. Tot ce-ai construit cu paie, Se împrăștie-n odaie. Se cutremură
DDDragos DituS-a dus iubirea...
S-a dus iubirea, În tainică noapte. Umblă cu călcâie goale, Pășind pe șoapte. Suspine susură, În tainică ploaie, Luna se scaldă-ntr-o baie De lacrimi greoaie... Pe jos e ghețuș, cerul e
DDDragos Ditu