Poezie
De-ai ști...
1 min lectură·
Mediu
De-ai ști, tu, oare,
Câte vise risipite
Au dispărut în zare;
Sau câte nopți pecetluite,
Fură tăinuite sub cuvinte nerostite?
Câte colțuri sufletești n-ai tulburat?
Fără să schițezi o singură mișcare.
Fără ca măcar sa știi;
De-ai ști, tu, oare...
S-au scurs speranțe
În deșertăciunea lor fură curmate.
S-au topit plăceri, dureri amare
De-ai ști, tu, oare...
Câte-n mine ai putut să fracturezi
Fără ca măcar o privire sa schițezi.
M-am topit în așteptare
Figura ta fiindu-mi soare.
Tu trăiești prin mine,
Iar visul meu trăiește-n tine.
Figură tainică ce bântui nopțile adânci
Oh, de-ai ști, câtă tristețe-n mine aduci...
Încerc să ne trezesc alungându-te cu șoapte
Spunându-ți la ureche: ești doar un vis pierdut în noapte...
00456
0