Poezie
Perpetuum mobile
1 min lectură·
Mediu
În nopțile amare,
Când somnul ieftin vrei să-ți vinzi,
Unor aștri mai timizi,
Tinzi...
Cu privirea să-i cuprinzi.
Și un strop de poleială
Se presară intr-o doară
Între pleoape biciuite
De-ale timpului cuțite...
Și asculți încet neantul
Cum se scurge-n timp, gigantul,
Cu ecouri intr-un ceas
Timpul curge, eu sunt treaz.
Nu dormisem niciodată,
Am vegheat intr-un ungher,
Intr-un pol unde e ger,
Unde patul mi-i zăpadă.
Globul meu de aur veșnic
Mă privește ca un sfeșnic
Are rost ca din pridvor
Să-i întorc acest favor?
El cunoaște,
Adevărurile toate,
În comori adânc-'gropate
Și cu stările ce-un suflet simte,
Mintea nu poate cuprinde.
Lună, dragă, ce e viața?
Unde duce oare totul
Căci în toate e-un zadar,
Toate-ncep c-un "așadar"...
00119
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dragos Ditu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Dragos Ditu. “Perpetuum mobile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-ditu/poezie/14193073/perpetuum-mobileComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.