Întind mâna către soarele alb,
Continui să-i rup din petalele reci,
Le ascund în spatele tău când treci
Să luminez cu umbre pasul cald.
O mică frunză, transformată-n cenușă,
Își poartă
Cuvinte înșirate fără rost,
A fost decât o joacă.
Am folosit pistoale fără glonț,
Căruță beată fără roată.
Am despicat un singur verb,
Lipindu-l cap la cap.
Rânduri fără pic de nerv,
Nu s-a
Citește-ți pe frunte răspunsul
Oglindă spartă îți voi oferi,
Eu sunt păcatul, intrusul.
Ascultă-mă, în vis te vei trezi.
Te urmăresc în voce,
Rasuflarea este vagă,
Te încolțesc prin
S-a rupt coloana vertebrală
A noii epoci de îngeri prăbușiți,
Gunoiul dintre unghii arde
A celor de gândire murdăriți.
Probabil ziua plouă, nu îmi pasă;
Străjer la porți de sârmă eu
M-am gândit cât de frumos ar fi
Să mă prăbușesc în neștiință,
Să văd în jur hore de bolnavi copii
Lipsiți de dureroasa lor putință.
În hora morților să prind o mână
Cadaverică și plină de
Puțin mai sătul ca ieri,
Îngrop soarele-n cenușă.
Mă conversez cu doi greieri;
Le-am omorât dușmanul, o căpușă.
Întorc privirea spre marți,
Un început e bine venit.
Nu veniți să-mi dați!
De
Un mic imbold al creaturii mamă
S-a stins demult în sufletul prea vechi.
Aleg acum ce-a fost drept armă albă
Când bătrânețile zbârcite mă întrec.
Totul se rezumă la natura moartă,
La ploapele
Când te privesc, prietene hoinar
Câmpiile din noapte ce străbați,
Ești plin de strălucire, n-ai hotar
Cu ceilalți din negură te-mpaci.
Mă oglindești pe mine, încercând
Să îmi sfidez limita
Am crezut că știu ce e tristețea,
Că i-am gustat din fiere,
Că m-am uns cu acra-i miere;
Dar mare mi-a fost mirarea
Am fost la circ; acolo l-am citit:
Un clown cu lacrimi imprimate,
Cu zâmbet
Mi-am crăpat capul de-o piatră.
Am vrut să-mi fur cunoașterea,
Dar s-a scurs o pată
Deodată m-a îmbrățișat tristețea.
Asta e tot? O mică pată?
E tot ce știu din marea apă?
M-am chinuit în
Ce este omul?
O larvă-a decadenței?
Este oare rodul
Desfrânării, penitenței?
Trăiește în mizerie
Hrănindu-se cu ură,
Rob al ereziei
Plătind căință dură.
Este urât la vorbă,
Stricat de
Ce s-ar întâmpla dac-a-ș atinge cerul?
Să sper că voi găsi crezul?
Iubesc o zeitate demult apusă,
Tiraniei gândirii mele supusă.
Dar în pământ ce se ascunde?
Doar plapânde oseminte?
Un strop
Afară este soare și-i liniște în jur,
Sunt plin de fericire crudă.
Alerg pe o câmpie, raze vreau să fur.
Este euforie, este absolută.
Mă joc prin păpădie și prin fum;
Să ne ținem de mână, să
Ai pierdut speranța vieții
Pornit să luneci către ea,
Plăcerea vagă-a tinereții
Te împinge liniștea.
Un pas târât te-a îngropat
Într-un tărâm etern al gheții,
Închizi ochii, ești
Nisipul rece se strecoară
Pe pielea albă încercând
Să fugă, pentru-a câta oară
Pe sânii ei podoabă strălucind.
Tăcut, în ape calde rătăcind,
Sărut imaginea de gheață
A lunii pe valuri
Un pian își izbește corzile
Împrăștiind ca un parfum
Zgomote line în nopțile
Cu trandafiri și mult fum.
Potecile arătătoare spre balcoane
Ce-s luminate de domnițe
S-au transformat în brutale
Papa a murit. Oameni cu expresii șterse trec pe strada din fața casei. Eu îi privesc și, cu un zambet viclean, mă rog să îi plouă. Tot mușuroiul s-ar transforma într-o grămadă dezorganizată; scapă
Mormântul este–un mit
Plin de speranțe pentru vii,
Slabii fac parte dintr-un rit
Își văd morții pe mitologice câmpii.
Sunt simple oase în pământ
Cu flori singurătatea ce le-o plângem,
Cu
Am picat din cer în cer
Am construit porți mari de fier.
Am renăscut din groapă-n groapă
Dar nu am reușit să beau din sfânta apă.
Am colecționat gene de lumină
Le-am făcut corzi; cânt în
Lama iți mușcă din vlagă,
Lasă-te străpuns de o dorință.
Lumina prin zăbrele este slabă,
Închină-ți vorbe de caință.
Ai renunțat să mai gândești
Plăcute zile fără faimă,
În lașitate
Las-o să-ți muște din venă,
Iți e prietenă și târfă de păcate.
Poate vei scăpa de drenă,
Vei iubi ale Raiului bucate.
Nu te minți, plângând prin întuneric
Crucea ce o porți la focul tău ai
Pocalele culcate pe masa murdară
Și bălțile de băutură acră
Nu se compară cu ceara neagră
Ce odată privea călătorii cu flacăra aspră.
Târziu, în noapte, acestea îmi apar
Ca o imagine de chef
Răsturnarea de situație în dezbateri aprige
Cuprinsă în cărți și tratate cu cenzură
Se complace subit sub un nume de structură
Sub ochii vicleni ai vieții practice.
Gloata sătulă ce se adună pe
DA