Dragnea Mihai

Nu mai stiam nimic despre tine. Ai intrat pe nesimtite si ai inceput sa-ti cauti un loc. Ai dat la o parte orice mai era in jurul tau de la ultima vizita, ai lustruit tot… si te-ai asezat mot in

Zbor… încet, încet Îmi desfac aripile… Și, dintr-o bataie… încet, încet Las în urmă ploile… Sărut vântul… încet, încet Și mă-ndrept spre infinit… Căutând… încet, încet De la nadir până la

Dacă ai să pleci vreodată, Te rog să lași în urma ta, O frântură din inima mea Să te mai pot iubi odată!

Simt nevoia de tine Și dorul de mine. Simt ca te doresc Deși, de-abia mai simt că trăiesc Văd cum clipele se duc, iar eu sunt oprit, Iar odată cu ele Te duci tu, visele mele Și eu, deși

Frunzele alunecă spre o putrezită veșnicie, Noaptea mușcă din al zilei fruct, Secundele rătăcesc spre un ideal corupt. Miroase-a nostalgie… Suflete valsează cu un suspect

Se duc, se duc, se duc Speranțe și tot ce am avut, Visele ce mă făceau să uit De lumea neagră ce mă-nconjoară. Se duce totul, Si totul mă-fioară. Căci nu mai am speranțe, vise, Căci toate

Aleg să lupt împotriva nemerniciei mele Căci îmi distruge visul de-a zbura Aleg să fur de-acolo sus din cer, 2 stele Să le dăruiesc vântului, și aripi în schimb să îmi dea. Vreau să vii cu

Amintirile îți ascund inima De sentimente ce nu le-ai mai avut Și totul depinde de teama Ce trăiește cu secundele din trecut. Nimic nu se uită, nici măcar o secundă, Nimic nu ți va șterge

Ne-nțeles e înțelesul cel ce naște ne-nțelesuri. Noi, Renaștem doar eresuri. Voi, Renașteți doar noroi. Noi slăvim fiece clipă ce ne prinde-mbrățișați, Voi lăsați clipa să treacă, după care o

Să-nchizi odată ochii-ți căprui Și să încerci din inimă să spui, Tot ceea ce marea reprezintă pentru tine! Oare același lucru ca și pentru mine? …infinitate de valuri line, un izvor de lacrimi

De-ar fi cerul pământ, Þi-aș dărui distanța dintre ele. De-ar fi luna două stele, Þi-aș dărui lumina lor. De-ar fi vântul zbor, Þi-aș dărui a sa adiere. De-ar fi… De-ar fi să-ți cer

Motto: “Într-o lume tristă și plină de ingrați, ești ca o rază de soare ce-mi mângâie visul în care m-ai cuprins…” Zbor pe brațele vântului Cu ale mele aripi te-am cuprins Și vreau să te duc

Trupul tău se dezgolește de pereții albi ce mă-nconjoară Luna mângâie vântul ce se pierde prin al tău gând Un luceafăr stingher spre abisul monolit zboară, O stea se prelinge pe cer,

Renascuta din razele lunii, Regasita de trecerea vremii, Insufletita de suflarea vantului, Inaripata de seninul cerului. Invata din nou sa zboare, Sa se hraneasca din ai ploii picuri, Sa

Ați fost vreodată îndrăgostiți? Ați spus vreodată „Te Iubesc” cu toată inima? La prima vedere pare a fi un fapt banal a pronunța încrengătura de opt litere care exprimă cel mai frumos sentiment

Se naște dintr-un nor… și, la început, e lacrimă. Încă de la naștere începe să se prelingă ușor pe obrazul vântului. Uneori se lasă în voia lui, alteori încearcă să se lupte cu el… Și, dacă are

Pe un colț de Rai Eram, erai. Împreună Căutam, căutai Ceea ce eu și tu Aveam, aveai. Tu vroiai O pereche de aripi pentru a zbura, Eu vroiam O pereche de zbor penru a visa. Ciudat! Pășeam,

Dacă vrei să vezi ce-i în sufletul meu, poți veni oricând! Inima mea îți va deschide poarta și, fiindu-ți ghid îți va spune: “Înainte - TU, Înapoi - TU, În dreapta - TU, În stânga -

Azi-noapte a fost lună plină. I-am sărutat razele, Era toată o lumină, Toată, mai puțin buzele. Buzele erau de un negru pal Și nu aveau nici urmă de contur, Un negru simplu, chiar