Poezie

...iubire

1 min lectură·2 ianuarie 2006

Mediu

Se duc, se duc, se duc

Speranțe și tot ce am avut,

Visele ce mă făceau să uit

De lumea neagră ce mă-nconjoară.

Se duce totul,

Si totul mă-fioară.

Căci nu mai am speranțe, vise,

Căci toate simțurile-mi sunt compromise

Și toate cele ce ieri erau parte din mine,

Azi, nu mai sunt căci te caută pe tine.

Pe tine, cea cu privire șireată și atrăgătoare,

Cea pentru care lumea-i o-nchisoare.

............................................

Sufletul meu a obosit de cât a căutat

Printre valurile mării, printre nori

Acea unică mângâiere care să-i dea fiori,

Acel zâmbet care să-i dea aripi să zboare.

În schimb inima-mi caută-n continuare

A ta caldă și puternică răsuflare,

Căci nu vrea să rămână închisa pe vecie

În această lume ce-i atât de pustie.

Dar, ea te caută pentru mai mult,

Să simtă din nou acel înveninat sărut

Ce i l-ai furat într-o senina noapte

Dăruindu-i în schimb ale tale șoapte.

Eu aștept ca în pieptul meu să se întoarcă

Și la fiecare bătaie a ei s-aud câte-o șoaptă,

O șoaptă de-a ta care să aducă speranțe, vise,

Și care să-i dea sufletului de știre,

Că te-ai întors…

001.153

Dragnea Mihai. “...iubire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragnea-mihai/poezie/158396/iubire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.