Dragnea Mihai

Vals cu perechi de suflete goale, E concurs în orașul cenușiu! Cine are glezna mai moale, Să mai lase înc-un suflet pustiu? Tangouri line, de vise spulberate, E mare concurs în lumea-ceasta

Tuberozele, vis sublim de mai, Cer înstelat, visare de toamnă. Te-ntreabă albastru dacă mai stai, Sau ți-e teamă de iubire, doamnă? Mirificul e mister în a ta privire. Nu mai căuta în

Plimbă-ți degetele pe corzile ruginite, Și fă-mă acorduri de chitară, Să ne-auzim nemărginite... Eu, tu, un cântec de vară. Apasă clapele pianului învechit, Și fă-mă notă înaltă, Să ne-auzim

Tăcerea mi se pierde printre maluri, Cuvintele se-ngrămădesc să-ți spună, Că te iubesc, ființă nebună Că te iubesc în valuri. Privirea mi se agață de răsărit, Ochii tăi, raze de soare, Te

Iubita mea, haide în Vamă! Să ne trezim cu Bolero la răsărit, Să mă îndragostesc de tine, nebună damă, Să ne apucăm, prin suflete, de hoinărit. Să zburăm fără să ne gândim la sfârșit, Să

Sărut într-o mare de lumini Umbrele se renasc din amintiri. Atingere pierdută printre valuri Amintirile se agață de maluri... Iar noi, noi suntem în visare Și zburăm peste mare.

Adevărul nu doare, Adevărul sfâșie Atunci când el răsare Din gânduri ce te bântuie. Adevărul nu rănește, Ci vindecă răni din viitor. Adevărul nu trăiește, Ci te face să trăiești Când simți

Așa ne-a fost dat să înceapă. Cu urme de apă înghețată... Cu ape rostogolite la umbra unui turn. Contopire de Venus si Saturn... Plimbare în miez de noapte. Sub sașe slove

Banalitatea este o stare confortabilă și nu trebuie să faci nimic în plus pentru a o trăi. Dar fii sigur că nici ea nu va face nimic în plus pentru tine! Nu da vina pe circumstanțe… învață să

Și atunci când lumina îți va părea prea slabă... privește! Și atunci când îți va părea că nu ai aer... respiră! Și atunci când îți va părea că nu știi... învată! Și atunci când îți va părea

La umbra unui nor Plutește o rază de soare Ce nu știe dacă îi e dor De pământ sau de mare. Rază, pune-ți inima la loc, Trăiește idealuri! Și tu poți să fii foc Și să plutești pe valuri.

Viața… ce paradox… ne trebuiesc nouă luni pentru a ne naște și doar o secundă pentru a sfârși… și... după naștere, totul se reduce la secunde... Avem nevoie doar de o secundă să privim, dar

Amintirile… se împart în... comune și... de neuitat. Cele comune sunt precum flacăra unei lumânări, Puternică la început, dar care se stinge treptat..... Cele de neuitat... sunt... repetate

Joc de-a noi doi, Să-l jucăm amândoi, Fără reguli, fără voi! Voi, cei ce deloc nu știți Nici măcar cum să trăiți Dar, barem cum să iubiți... Joc de-a noi doi, Nu-l jucăm pentru voi, Ci

Îți voi frânge inima! O voi rupe în bucăți, Pe care le voi amesteca Printre bucățile inimii mele. Iar tu, ca o zgâtie de fată, Vei veni să iei bucățile tale... ..............................

Hai să fim flacără! Să ne fie privirile scântei, Să ne fie pașii jar, Să dansăm în ritmul firelor de aer, Să dăm foc buzelor... Să naștem lumina din noi. Nu vrei tu să ne aprinzi Și viitorul

Cerul dintre noi se naște în fiecare noapte, Odata cu nenăscutele șoapte ale privirilor de care ne este teamă. La ora fixă, după ce au cernut cele lumești, Gândul, visul născut din el, clipa

Sub umbra sufletului meu Se ascunde o rază de soare Ce se întreabă mai mereu Unde e drumul spre soare. La umbra inimii mele Se ascunde o rază de vânt Ce întreabă ale nopții stele Ce caută

Sunt undeva între cer și pământ, Pitit în spatele unei măști comune, Ce-o conturez cu fiece cuvânt, Smuls din setea de rațiune. Cine sunt eu? Unde mă aflu? Mă-ntreb singur, ca un nebun, Să

M-am născut dintr-un vis, Și nu știam de tandrețe, de amor. M-am născut dintr-un vis, Și nu știam de nepăsare, de dor. Am trăit respirând dorințe, Și nu știam de șoapte, de sărutări. Am trăit

Ascultă ale stelelor șoapte Ce-ți chemă sufletul să ți-l sărute Și gândește-te că undeva în noapte Din sufletu-mi stele-s născute.

În lumea noastră clar confuză Idei de-abia născute, mor. Din idei de geniu, rămâne doar o muză, Ce-o tratăm ca pe-o damă de companion. Și ne-ntrebăm, mușcând din lacrimi De ce de genii ducem

Galaxie de suflete… Te mângâi cu razele răsăritului din palmă, Buzele tale veghează noaptea cu lună plină, Inima ta se-nvârte în jurul propriei axe... Inimă! Rotește-te și în jurul mâinii