Jogging

Ultima dată l-am văzut pe Horia acum o lună. tocmai murise taică-su și mi-a mărturisit că avusese și el o parte de vină, dar din aerul cu care o spunea n-am desprins nicio urmă de remușcare. - Am vorbit seara cu el, mi-a spus că nu știu ce are, îl doare-n capul pieptului... M-a întrebat dacă pot să trec pe la el. Nu m-am dus - tocmai mă despărţeam de Pisi și aveam treabă s-o ajut să-și care boarfele la noua garsonieră. Ți-am spus că nu mai stă la mine? Și-a găsit o garsonieră pe lângă Gara de Nord foarte aproape de cabinet și s-a mutat cu unu care i-o trăgea de vreo câteva luni. Mă rog; - că să mă duc pe la el, că alea, i-am zis că nu pot imediat, dar că trec dimineața. Băi și sincer, am uitat. Când am trecut, cam la vreo săptămână, l-am găsit înțepenit pe veceu cu capul sprijinit de sulul cu hârtie igienică. Ce să mai; intrase în putrefacție. A tras un gât de bere după cuvântul putrefacție, după care m-a întrebat care mai e viața mea. Nu am avut niciodată un răspuns potrivit la această întrebare, mi-aduc aminte că odată chiar mi-am propus să formulez câteva variante dar demersul mi s-a părut penibil, așa că am răspuns şi acum evaziv, cum o fac întotdeauna, încercând să maschez aparent banalitatea în care îmi duc existența. Douăzeci de metri mai încolo, de partea cealaltă a lacului, doi tineri se sărutau pe o bancă la adăpostul întunericului, convinși fiind că nu-i vede nimeni. Şi chiar nu era nimeni, terasa la care ne hotărâsem să bem o bere în seara aia era discret camuflată, sub un pod, iar clienții - puțini - aleseseră să stea înăuntru, adică după paravanele din nailon, pentru că, deși cald, octombrie rămâne totuși octombrie, iar serile oricât de blânde te cam scutură de frig, mai ales pe marginea apei. Noi însă am ales să sporovăim afară, să fumăm și să ne contrazicem pe subiecte minore, etalându-ne fiecare micile frustrări și complexe pe care altminteri nu ne permitem să ni le recunoaștem. - Apropos, - zice - știi cine a întrebat de tine? Cine ? - zic - Clelia! Nu mi-a venit să cred - M-a sunat zilele trecute soră-sa Janeta, zicea că i s-a făcut rău și că are nevoie să-o duc la spital cu mașina. Când am ajuns, Clelia era aplecată peste balustradă și amenința că își dă drumul - când m-a văzut, primul lucru a fost să mă întrebe de tine - cică "unde e boul ăla? de ce nu l-ai adus și pe el să mă vadă?! măcar așa ar avea motiv mai temeinic să nu vrea să ma.." - și-a dat seama că nu-mi provoacă niciun haz, așa că a tăcut. Am tăcut fiecare și am tras vărtos din țigări, fum după fum, ca doi ageamii. Fraza neterminată a rămas acolo, între noi, în aerul rece al serii un rațoi a început să măcăne iritat. Tinerii de pe marginea cealaltă s-au ridicat să plece - fata și-a închis sliţul și chilotul alb a lucit pentru o clipă, ochiul meu - altfel slab și ajustat de lentile cu o groază de dioptrii - a înregistrat totuși acest amănunt cu mega-precizie. Am continuat să tăcem, apoi mi-am adus aminte că țineam să-l întreb mai demult de un anume coleg din facultate despre care cândva, în treacăt, chiar el ar fi menționat că are genul de "bucurii" la parteneri de același sex - Cine e mă tipul?! M-ai făcut curios atunci, că ai spus că era în gașca noastră dar că habar n-aveam. A pufnit- meltene, sunt om integru; ți-am zis că nu-ți spun și oricum, nici n-ar mai avea importanță! L-am privit cu coada ochiului, se enervase - îl simțeam cum mocnește. În loc de răspuns, mi-a ținut un discurs despre cât de vulgari suntem când e vorba să aducem în discuție pe câte unul care, deși n-are altfel niciun defect, e super-ok, are bucuria "să și-o tragă în cur". Ascultându-l, trebuie să recunosc că mi-a trecut o clipă prin cap că el... deși n-aș îndrăzni să-i spun asta deschis niciodată. - Plus că asta, faptul că trebuie să se ascundă - a continuat - îi face, excluzându-i pe cei care se exchibitionează evident, să fie extrem de fini. Ai fi surprins să vezi la ce nivel de sensibilitate artistică ajung mulți dintre ei. N-am insistat, e posibil să fi făcut o grimasă pe care imediat mi-a interpretat-o - și'n pula mea, ai putea măcar să te prefaci că ești atent când îți vorbesc! M-am săturat să mă tratați cu toţii ca pe un mascarici care e bun doar să vă dea vouă satisfacția unei vieți împlinite! Să vă uitați la mine și să ziceți - ba, n-am ce să zic; prin comparație, sunt bine! Din baltă s-a auzit iar un macănit nervos și de data asta am izbucnit de-adevăratelea în râs. A râs și el. - Hai să mergem că s-a făcut frig. Ne-am ridicat și atunci mi-a venit ideea- băi, eu aș da o tură de parc. Hai să alergăm ! I s-a luminat fața și jur că l-am simțit c-ar vrea să mă ia-n brațe. - Hai! Am alergat tot parcul Carol. Pe la mausoleu, am făcut gluma cu soldații - băieți, aveți un foc? și am râs ca doi imbecili. - Da pe Pisi de ce ai lăsat-o să plece? că n-am înțeles. N-a mai vrut să stea; cică s-a săturat. Oricum nu ne-am mai futut de vreo doi ani. Pur și simplu a simțit că trebuie să mai schimbe niţel aerul. A vrut să mă conducă acasă cu mașina, dar i-am mulțumit. Am preferat să merg pe jos, cu gura căscată, ca în liceu ca să se duca mirosul de la Camel. Nevasta-mea nu suportă să știe că fumez.