Doru Emanuel Iconar

Prima strofă mă trimite cu gândul la mitul lui Atlas în schim ideea din strofa a doua m-a șocat: „înger tatuat”! Nu știu dacă îmi place sau ...

câteva picături din curcubeul
tatuat în palma unui înger
îmi va fi de ajuns

lângă umbra unui gând
moare cuvântul...

Cu prietenie

Doru Emanuel

Așa-i că nu te superi?

\"întind mâinile
aș putea să fiu ploaia
dar fără vise

am fost pădure
ascultând cuvintele
este sfârșitul

fluturi ca frunze
doar vântul îi mai zboară
am să cresc doar frig\"

Emanuel

Mă declar cucerit pe de-ntregul de poveștile dumneavoastră. Deși simple, ar spune unii mai cârcotași, am fost atât de prins în urzeala ei încât, pentru prima dată nu am reușit să văd cusuri, dacă ele vor fi existând, în text. Mulțumesc. Ziua mea începe minunat.

Doru Emanuel


P.S. Am citit. Ați avut dreptate.

D.

Dacă ar fi toți părinții atât de înțelepți, dacă toți copiii ar gândi ca și Codrin, dacă toate conflictele s-ar rezolva ca în această povestire... Realitatea este alta. Din păcate. Cu toate astea sper că într-o zi orice conflict să se rezolve „fără a folosi pumnul”.

Doru Emanuel

Dezamăgire, singurătate, durere. Asta îmi spun mie versurile tale. Greșesc?
Reușite primele două strofe. Da, si finalul. Ai grijă de tine.

„privirea din clopot ademenește
iarba crescută pe oase...

dar ce contează câțiva pași
printr-un trup în care nu se mai
întâmplă niciodată nimic...”

Doru Emanuel

Text de o simplitate cuceritoare, de o sinceritate dezarmantă, fără artificii, o frântură de suflet, cioburi de bucurie, clipe rare ce îți marchează viața. Îmi pare a fi un poem de dragoste, cea a mamei pentru copilul ei.
Superb.


Cu drag

Doru Emanuel

O foarte frumoasă poveste. Scrisă cu suflet și multă sensibilitate, am găsit armonie, un ton tandru echilibrat de imagini deosebite. “gândurile de pe ramuri”, „îmi încrețesc de frică coaja coborâtă-n ani.” sunt imaginile favorite. Totuși, aș mai lucra pe text. Pare puțintel încărcat. Părearea mea.
Cred că „îngerii și-au pus straje de zi și de noapte” și „sub crengile noastre”. Ce spuneți?
Chiar sunt necăjit că nu am scris-o eu.

Cu stimă
Doru Emanuel

Plăcută oprirea ta aici, o iau ca pe un semn de apreciere deosebită știindu-te chipzuit cu laudele. Ca să răspund unui comentariu atât de jucăuș nu mă pricep, cer iertare. Zic însă bine ar fi ca versurile, gândurile noastre să arate întotdeauna „nordul”, „niciodată în urmă, la stânga sau la dreapta.” Și dacă un suflet de pici poate desfunda prejudecăți, alunga neîncrederi, vindeca ipohondrii nu pot decât să-i mulțumesc Domnului căci de la EL vine „meșteșugul, harul, starea, limpezimea”.
Mulțumesc pentru cuvintele lăsate, sunt prețioase. Mă voi strădui să le merit și pe viitor.

Cu drag

Doru Emanuel

Teodor,

Te-ai debarasat de tot ce e surplus. Îmi place ce a ieșit. O construcție bine închegată, un firesc, o liniște aici care atrage. Zic eu că ești pe drumul cel bun.

Cu prietenie

Doruleț

Domnule Rodean Stefan-Cornel

Felicitări merită domnul Tomescu pentru că nu interpretează negativ micile mele sugestii sau observații lăsate încă de la primele texte. Sunt lucruri, multe, pe care le-am învățat la rândul meu aici, în acești deja doi ani de când activez pe site, de la toți cei care postează, din textele lor dar și din comentarii. Un rol important l-au avut prieteniile pe care am reușit să mi le fac printre membrii site-ului. Sunt destui oameni minunați aici care au avut și au în continuare răbdare cu mine, nu doar orgolioși, ambițioși și frustrați.
Apoi eu nu-i consider pe cei la care mă opresc „pensionari, bunici, gospodine” ci colegi, prieteni de la care pot învăța, pot afla lucruri noi. Uite, nu demult, am avut o discuție în contradictoriu cu cineva de pe site. Subiectul: privighetoarea. Ca să mă lămuresc am pus mâna pe enciclopedii și m-am documentat. Fără acea discuție poate niciodată sau cine știe când aș fi aflat informații despre mica pasăre. Vedeți și dumneavoastră, eu sunt cel câștigat. La școală trebuie să fiu serios, este vorba de viitorul meu. În familie, sunt cel mai mic, cred că sunt răsfățat. Deci prea serios? Niciodată! Cred că sunt un pici obișnuit.
Textele mele, nu știu ce să spun. M-aș bucura să vă placă dar se adresează mai ales copiilor.
Despre mintea si inima mea, sper că le voi putea păstra curate și mă încred în Domnul și în prietenii mei, știu că vor avea grijă de mine.

Cu stimă

Doru Emanuel



Domnului Tomescu

Vă mulțumesc pentru felul în care receptați cuvintele mele. Trec cu plăcere prin pagina dumneavoastră, am spus-o în repetate rânduri. Mă simt bine, personajele mi-au captat atenția, poveștile sunt interesante pentru mine. Cel mai important lucru: învăț.
Da, faceți foarte bine că vorbiți despre oameni care nu mai sunt printre noi.

Doruleț

P.S. Am trimis mail.

Un capitol mult mai îngrijit scris decât precedentul. Dar întâmplările prin care trece familia sunt captivante astfel încât treci ușor peste micile imperfecțiuni. Mărturisesc că le-am citit pe toate, pe nerăsuflate.

Cu stimă

Doru Emanuel

Mii de mulțumiri!! Ați răsplătit cu prisosință, prin prezența dumneavoastră, prin comentariul lăsat, încercările de a învăța, de a înțelege această mică bijuterie ce se numește „haiku”. Steluța primită de la o persoană atât de distinsă este un premiu, recunosc nesperat, care mă obligă la o muncă mai asiduă dar mă și încurajează.
Mă voi strădui „sa trec dincolo de natura ca sa ajung cat mai aproape de miezul lucrurilor care ne înconjoara..” așa cum mă sfătuiți. Numai astfel voi deveni cel care vreau să fiu.
Din păcate nu am cărțile pe care le amintiți, deși avem, printre altele, proză japoneză în casă. Încerc să împrumut cartea de la bibliotecă.
Încă o data vă adresez mulțumiri și sper viitoarele texte să fie măcăr în parte pe placul dumneavoastră și a celorlalți cititori.

Cu stimă

Doru Emanuel




Teo,

ești oricând binevenit, nu deranjezi.

Doruleț

Vă mulțumesc pentru răbdarea cu care îmi îndrumați pașii, îmi parcurgeti “producțiile” și mă susțineți pe drumul descoperirii tainelor haiku-ului. Este un drum plin de provocări și fără ajutorul dumneavoastră constant m-aș fi descurcat mai greu.

Cu drag
Doruleț

P.S. Sună mai bine dar numărul de silabe nu este respectat. Eu nu îndrăznesc încă să încalc această regulă. Poate după ce învăț mai multe?

Aveti dreptate, este un hobby, dar care mă ajuta să-mi îmbunătățesc stilul, spun eu. Apoi, învăț foarte multe lucruri noi și cel mai important, mi se par ușor de scris, sunt apariții spontane la mine. În proză muncesc săptămâni la un text și de cele mai multe ori nu sunt mulțumit.
Pentru ce ați „creionat” cu versurile mele, cum să mă supăr? Doar și eu fac la fel! Vă invit și la următoarele poeme. Am adunat ceva în această iarnă. Ce spuneți?
Mii de mulțumiri pentru cuvintele de apreciere.

Doruleț

\"printre tăceri
prea multele nopți
tac

n-am fost strigat

(oricum nu știam cum mă cheamă)

mama visează frumos
tremură
râde
tace...

nu mă strigă

EL
privește\"


Ca de obicei m-am jucat puțin cu versurile tale, știu că nu te superi. Ce-a ieșit, vezi si tu. Ceva în stilul meu, mult mai concis, as spune sărac. Ce să fac? Finalul nu-mi place, totuși. Am vrut să subliniez prezența LUI în fiecare clipă a vieții noastre. EL este cel care ne poate striga pe adevăratul nume. Așa văd eu versurile, numai în proză îmi dau drumul.
Dar știi și tu că nu mă pricep, încă sunt ucenic și am multe de învățat, de la voi, toți.

Cu prietenie

Doru Emanuel

Nu credeam că modestele mele versuri să aibă atâția cititori. Sunt fericit. Iar dacă printre cititori sunt și prieteni, bucuria este deplină.
Mulțumiri pentru aprecieri. Sunt valoroase venind de la cineva care scrie poezii atât de vesele, armonioase, într-un cuvânt frumoase.

Doruleț

Iartă-mă că nu am răspuns mai repede, bunătatea ta merită mai mult. Sunt tot pe fugă. Se poate mai frumos, mai bine, nu sunt eu destul de bun. Sper totuși să învăț. Cum ar putea fi altfel cu atâția prieteni în jur?
Mulțumesc.

Cu aceeași pritenie

Doruleț

P.S. Ai grijă de tine.

Răspund pe fugă, trebuie să merg la școală. Domnule Iliescu Nu pot fi decât încântat că micul meu poem a găsit o interpretare atât de aproape gândului meu. Mulțumesc.


Doru Emanuel

Mă bucur de trecerea ta, sunt mulțumit dacă am adus puțină liniște sufletului tău.

Cu prietenie

Doru Emanuel

Am așteptat cu sufletul cât un purece comentariul dumneavoastră pentru că vă cunosc realizările în acest domeniu ( 5 – 7 – 5 ) , unul în care sunt nou venit. Greu examen pentru mine. Uf! Pot răsufla ușurat. Vă plac! Sunt fericit! Mulțumesc mult pentru cuvinte, mi-au dat curajul să continui.
La titlu și aranjare în pagina am fost ajutat de doamna E.D. iar în privința respectării formei fixe si a regulilor acesteia, sfătuitoare îmi este doamna Maria T. Amândorura le mulțumesc și pe această cale pentru răbdarea pe care o au cu mine, ucenicul.
Mulțumesc că nu m-ați uitat, că mă urmăriți. Voi încerca să nu dezamăgesc, pe dumneavoastră, pe zână, pe cei care mă susțin, vechi sau mai noi.

Cu drag

Doru Emanuel