Vis frumos

Duminică am fost din nou la țară. M-am bucurat atât de mult să revăd livada, să simt mirosul ierbii și a dealurilor curate, proaspăt spălate de o ploaie scurtă. Petice negre, pe care-și face de lucru câte-un tractor și câteva gospodării răzlețe întrerup ici-colo, peisajul liniștit. Drumul nostru șerpuiește adormit printre dealurile maiestuoase. Într-un târziu ajungem la stupina culcușită la început de sat. Acum mă pot juca în voie, cotrobăind împrejurimile. Mă bucur să revăd livada bătrână, cocoțată pe-o coastă în stânga cabanei, unde meri, peri și pruni își împart, în bună înțelegere, căldura soarelui de primăvară. Îmi place mirosul ierbii și-al florilor ce-și etalează culorile pe pajiștea din fața cabanei. Stau în patul moale al bunicului și ascult cu urechile ciulite zumzetul albinelor, behăitul oilor aflate în țarcul de peste drum, mugetul vacilor ce se întorc leneșe spre casă, șuieratul vântului în mălinul de lângă cabană. Găini și rațe țanțoșe traversează drumul spre un mic pârâu, urmate de cârduri de pui gălăgioși. Puii de găină vor învăța să caute viermișori scurmând între buruienile de pe mal, iar cei de rață poate vor primi azi prima lecție de înot. O găină proastă cârâie spre mine și sare la bătaie. O supărasem aruncând cu pietricele după suratele ei roșcate. În țarc, mici berbecuți se bat cap în cap sub privirile blând indiferente ale mamelor oi. Din nucul de la poartă, o mică bufniță cenușie supraveghează curtea. Din când în când, picuri mari de ploaie ne alungă în casă, dar trec repede, iar noi ne încăpățânăm să ieșim din nou. Dincolo de stupină începe satul bătrân și liniștit, învelit în păduri nestingherite de mână de om. Oameni stau pe prispa din fața porții. Mâinile li se odihnesc pe-o cârjă noduroasă. Dacă vrei să-i asculți, care mai de care îți vor umple visele cu povești și tradiții vechi ca pământul pe care-l muncesc. Sunt din nou pe drum. Ne întoarcem acasă. Revăd în minte imaginile și mirosurile acestei zile. A fost un vis, un vis frumos de primăvară. 5 mai 2006