Doru Dorian David

poetul Caragiu, clasicizeaza poezia! cauta poetul(pe care nu-l poti aseza intre limitele unei generatii decat istoric, fixare in timp), acel poet care traieste astazi printre noi dar care oricat de prezent ar fi daca n-a ajuns a fi un clasic matur niciodata n-o sa atinga contemporaneitatea continua! da aici trebuie cautat poetul pentru ca jurul si imprejurul nostru este atat de schimbator atat de labil incat poezia lui devine o amintire la care greu ne intoarcem... de aceeea poemul tinde spre bogatia trairilor perene: iubire, suflet, caducitate, intrupare si despletire, iesirea din noapte, privirea din perspectiva! versul poetului este profund si pilduitor, dinamic si constructiv... incercand prin blanda povara a credintei putinta de a ne imbraca in aura luminii! Un gand bun, batrane!

Nici primaverile nu sunt ca altadata! uitandu-ne intre noapte si zi adancim crepusculul, nelinistea ne inunda!

privim pe spatele inalt al noptii prefigurarea diminetii atunci cand navaliti de indaratnicie ii stergem urma neagra, da: \"liniștea/ în care-mi învelesc gândurile
crapă înspre dimineață/ și atunci ignor totul/ privind împotriva nopții/ și mai ales împotriva/ a ceea ce nu-mi place\"

inceputului ii punem dimineata in fata, ne rostogolim printre cuvintele traite,
intre aceleasi spatii, incredintati ca prin daruire nastem acel echilibru biruitor: \"și numele meu/ asemenea ochiului ascuns/ în spatele unei perdele/
intră în zi echilibrând/ distanța dintre două spații\"

Iata mersul poetului din noapte spre ziua care ne legiuieste(?) ne fixeaza in tipare, in acel echilibru indefinit, instabil si torusi care ne vietuieste!

un personaj feminin, romanesc, imbracat in aura poeziei, misterios si in jurul caruia poeveste se insira si desira labirintic... iata cum firul epic aluneca spre trupul marului amintind inceputul, inchiderea vesniciei si deschiderea drumului in singuratatea gandului, acel inainte uneori este un timp pretrecut dar si un viitor indefinit intre ele gandul ca inainte neindoielnic poate fi astazi acum!

\"ceilalți știu ce le va spune
sigur nu o cred ciudată sau altfel fiecare
are stranietățile lui dar pe ea o consideră
o soră sau o mamă ce altceva
ar putea fi\"

oare ce ne propune poetul in acest prezent mergator?

pentru ca poeveste se insira si desira mereu si mereu:

\"cei din bistro se uită lung după ea și continuă
vorba ei e așteptată în grădină șoptesc ei
sunt atât de frumoși și ea de departe se întoarce spre ei
bănuindu-i\"

Desigur eu prefer acel acum! gandindu-ma ca putem macar de astazi sa ne inchipuim macar un Eden prin care sa ne redescoperim firea de Zei si sa uitam de batraneturi!

... trebuie sa recunosc, m-ati pus pe ganduri, dar nu dintre cele pustiitoare, nu dintre cele triste, am ramas surprins cat de bine ati reusit din trupul unei poezii sa nasteti un strigat. Da, un strigat mut/zdrobitor! dar mai mult decat cele spuse cu umilinta ma tulbura gandul ca as putea sa locuiesc in sufletul altcuiva mult mai darnic decat mine. este teribil, inca nu sunt pregatit ori sincer inca nu m-am gandit la aceasta putinta! va multumesc! o zi buna.

de lucian sturzu [euristics ]

2006-07-06 | |


Și eu ...

Care voiam doar să știu
Cum vine devine
Cântul de leagăn
Zvâcnire simțire zbateri de geană

Acum înțeleg
De unde cum vine devine
Iubirea iubire!

Comentariile o sa le faca altcineva! eu am lasat dor semnul! un gand de primavara!

Angela un sirag de imagini foarte izbutit... ca o lacrima de fericire pe obrazul unei femei!

\"pe mal
femei cu fuste adunate
între genunchi
spală rufe


pletele
în două

roșu și alb

naive
se
aruncă
până la brâu\"


Are poemul acesta o senzualitate care m-a fascinat... sa sar in raul Stix, sa ma racoresc... da! un poem care a curs inspre si prin mine! un gand bun

O introspectie lucida, sferica, profunda; inaltarea si prabusirea (extremele)nu inchid, nu capatuiesc, nu inlesnesc acel sfarsit tragic neindoielnic! Iata scriitorul imblanzind sufletul, cautand acel echilibru care nu se frange dar care in esenta singularizeaza, insingureaza... \"la urma-urmei fiecare vede ce vrea el sa vada\" ori \"Fiecare alearga dupa putinul promis... etc

\"Uite ce cred, viața fiecăruia se sprijină pe viața celorlalți, când unul pleacă, ceilalți simt mai puțin sprijin și atunci o iau de la început, își reconsideră echilibrul, căutarea. Tuturor ni se întâmplă… Facem asta mereu, căutăm priviri compatibile, deschise… căutăm dragoste. Întindem brațele spre rotundul umerilor pe care-i putem cuprinde în palme și chiar avem nevoie de ei, de umerii aceștia uneori goi, alteori plin de zorzoane străine, strălucitoare. Îndoiala apare mai târziu, atunci când înțelegem că oricare din noi poate fi înlocuit. Ultimele vin întrebările, acele întrebări care nu-și găsesc niciodată răspunsurile, sunt doar bănuite.\"

Un mesaj inaltator batrane, scrib! Un gand bun

Ela, ultimul ciclu de poeme postat, straluceste! inglobeaza in profunzime o sinfonie, un fior profund, conturat deplin, intr-o inima ce bate. am simtit o schimbare, versul misca si este trainic, este limpede si plin de tumult! felicitari si un gand cald prefigurand primavara!

Maria, am audiat poemul pe http://www.radio-sufletel.com... da, a inceput brusc
primavara! zile frumoase si intreaga inima poetului!

Dana, cu scuzele de rigoare... nu pot sa trec peste semnul tau, intotdeauna plin de culoare si sinceritate! multumiri! un gand bun

Cezara, acel drum intre doua inimi este poemul, intotdeauna purtand culoarea cuvintelor traite...

\"nu poți cumpăra una singură,
mi-a spus țiganca
n-ar rezista în sălbăticie
printre oameni
și-apoi, seară de seară
îi trebuie apă neumblată
și descântece de mirare,de întrebare,
de întâmplare...

un gand cuminte inspre rara avis!

PS

acel chip ma gandeasc sa-l pun intr-o panza...

Dume, pt. mine sunt probleme insignifiante! ma intereseaza poemul, vibratia, trairea, nervul... de fiecare data imi scapa te miri ce... nu-i bai! tot ce ai publicat in ultimul timp este poezie... o poezie traita cu toata fiinta! un gand bun.

\"It is a nice foreigner, send him fucking home
it is too dark his fucking face and song \"

Maria, am pierdut acel text prin care ma deportam dintr-o ezgleza laica in limba patriei muma! si chiar astazi cand vreau sa-mi uit ziua de nastere iata acest VIS naruitor de tandru... nici nu stiu ce sa spun, cum sa spun, ce cuvinte ar umple acest spatiu, trairile care ne bantuie! locul nasterii este dumnezeiesc nu te poti rupe de el, nu este o limba nu este o mana de pamant.... acolo este sufletul, intreg sufletul, intreaga existenta! dar sa nu fiu prea sincer fir-ar! multumesc din inima, Maria

Dume inca un poem care nu ma lasa sa dorm! poate ca in versul:

\"o grămăjoară de nori proptesc cerul \"... propteste? suna mai bine. Un gand cald de pe insula si stele de lumina deasupra! martisorul doar maine tinere!

batranul meu tata, (domnul sa-l ierte) la pensie, a revenit in satul care l-a crescut; Tonciu nu departe de Bistrita. Avea acolo o casa inaltata de el, l-a costat 25 de lei in acea vreme intinsa dupa razboi!
nu departe de casa era gunoiul stului si o balta care vara se imputina atat de mult incat nici brosatele n-au locuit-o... ei dar voiam sa-ti spun ca el, batranul meu tata, a nivelat acel teren de aproape un hectar cu harletul... eu transportam pamantul cu un carucior imens(asa il vedeam eu atunci), acolo unde imi arata el cu degetul noduros... batrane pe acel teren crestea varza atat de uriasa incat pe cinstea mea nu incapea in dacia 1300. Da, el uda varza dar spre inserare, cand soarele se scutura de lumina aceea fierbinte care ucide plantele!!!( regretul(sic) este ca n-a fost pus la panou nici n-a pimit medalia strălucitoare de Agricultor Fruntaș în Producție... fir-ar!)

ehei, iata cum m-ai asezat in amintiri... si-mi fuge repede gandul nu la aqua nobilis.... ci la o flasca de tuica... si zau asa ca o sa ma imbat astazi de o sa cred ca maine nu se mai exista tovarasi!

Un gand bun!

irealitatea care se adauga unei alte irealitati imbraca poemul(1,2) si-l umple cu realitatea indoielilor! nelinistea dezbraca sufletul si releva legatura mereu nestatornica intre inimi!

1.(irealitae 1)
\"stăteam atârnați de-un nor
tu îmi desenai în palmă
o căsuță de turtă dulce
cu șemineu și ferestre de dantelă


asta se întâmpla,
desigur,
în realitate
ca și istoria de ieri

2.(irealitae 2)

cu omul acela de zăpadă
care avea o pălărie fermecată
din care ieșeau fluturi
și striga unui pian
care trecea strada într-un picior
să-și pună mai multe haine
pe lumina asta\"

indoiala:

\"două păpuși defecte
alcătuiau o îndoială
privind posibilitatea
unui transfer de certitudine
între inimile noastre \"

vezi, am devenit schematic... totul pus sub lupa, cantarit migalos!

Un gand bun!

uneori cred ca eseul filosofic poate aluneca in spatiile unui poem extins!

Razvan, cand nu mai gasim in noi decat acel nimic existential, cand nu mai avem ce spune, luam de la cei din jur(Cioran), crezand ca am umplut acel vid din interior cu esente! teoretic ar fi normal sa nu ne credem infranti dar realitatea ne indupleca mereu si mereu!

batrane imi placu sinceritatea rostirii tale.... un gust de cenusa, neinduratoare!

Un poem de milioane maestre, Dume! n-am ce spune; totul este limpede, simplu, curat, trait indelung! Un gand bun de pe insula

Ioana, mergi foarte bine(nerv, ritm si mai ales spatii largi, lumea)... este cazul sa nu te mai opresti! imi palce teribil... un gand bun si inspiratie!