DDDoru Dorian David
Verificat@doru-dorian-david
Dublin
Referinte critice:
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ
Cronologie
totul este rotund si in jurul inimii!!! poate ca acel sarut cu mana, ar fi mai fierbinte altfel inchipuit! o zi buna, rara!
Pe textul:
„trebuie să deschid brațele în același timp" de cezara răducu
0 suflu
Contextfelicit \"invingatorul\" si invinsii!!! o zi buna.
Pe textul:
„Marele Premiu de Poezie Agonia 2009" de Eugenia Reiter
Recomandat0 suflu
Context-textele lungi trebuie scuturate bine! altfel raman simple incercari
-textele scurte sunt slabe...
- raman cateva texte care se apropie de poezie totusi!?
felicit invigatorulul si cred in parerea/gustul celor abilitati sa judece!
-textele scurte sunt slabe...
- raman cateva texte care se apropie de poezie totusi!?
felicit invigatorulul si cred in parerea/gustul celor abilitati sa judece!
Pe textul:
„Marele Premiu de Poezie Agonia 2009" de Eugenia Reiter
Recomandat0 suflu
Contexteu vorbeam despre compunerea ta cu proptele, extensii,etc, etc... nu ce face \"maiestrul\" in ograda! hai pa!!!
Pe textul:
„Mori de vînt în Bangladesh" de rechesan gheorghe
0 suflu
Contextam vrut sa spun ca textul autorului pastisat(copiat) merita aceasta stea, nu tu cel care ai produs variatiuni pe o corda artificiala! hai noroc si cat de multe stelute... ei, se apropie sarbatorile de iarna! o zi buna.
PS
\"pipi\" , este ce ai produs prin inductie! ai pastisat cu obraznicie acest text muncit de o scriitoare demna! o noapete adanca!
PS
\"pipi\" , este ce ai produs prin inductie! ai pastisat cu obraznicie acest text muncit de o scriitoare demna! o noapete adanca!
Pe textul:
„Mori de vînt în Bangladesh" de rechesan gheorghe
0 suflu
ContextEra normala/omeneste/cinstit/elegant/barbateste... sa apara si textul original, nu-i asa???
Castele-n Spania
autor: Maria Cecilia Nicu
E cald, plouă, fulgeră în draci, s-au așezat norii peste noi ca pacostea aia de probleme din care încercăm să ieșim și oricât ne-am strădui n-avem șanse, toate, tot ansamblul ăsta la-ndemâna fiecăruia și pe cate îl denumim convențional, vezi bine, viață, ne pălește ca un baseball bat mânuit anapoda și verticalitatea bipedă devine un chin din care nu știm cum dracu să ieșim, mă rog, să ne reeducăm s-o reînsușim.
Domnule, ce inepții poate scoate omul pe gură, mă rog, pe hârtie, pe Kb, mă înțelegi, numai pentru că cerul se uită la noi cu ochiul ăla înfuriat de păcătoșeniile verii la care, evident, se aliază așa pentru conformitate, bogăția asta de lacuri puse pe răsfăț estival; apele trebuie că devin prea grele sub arșiță și atunci ni le trimit cadou, ce vrei, toată lumea zice că băile de aburi sunt terapeutice.
Aha! Și atunci creierul se conformează, se încinge, se lăbărțează, se lăfăie, se lălăie se efortează să emită ceva idei ceea ce, vezi bine, e total idiotic; cam așa ca ideile mele acum.
Parșivenia înțelegerii este confruntarea, privirea directă, “în ochi”, examinarea atentă e mai totdeauna nocivă, analiticul dezvăluie și, poate invariabil, ceea ce e nud nu e și aspectuos, așa un fel de fată bătrână care se fâțâie vicios într-o oglinda din care preia imagini virtuale, cele directe sperie și atunci mai bine lipsă, sau și mai bine, “castele-n Spania”, valoarea lor e relativă așa ca adevărul descoperit într-un moment neprielnic : stai pe see-saw și oricât te-ai strădui nu poți decide în care parte să suspenzi balanța.
Ǎl bătrân ședea pe scăunelul pe care îl folosise cândva ca să potrivească potcoavele cailor, se cam descleiaseră picioarele scurte, butucănoase ca ale fetii lui Izmană- zicea a bătrână- se cam scobise blana pe care a stat toată sumedenia aia de ani și poate de aia era așa confortabil, oricum, scăunelul îi era scula cea mai la-ndemână, îl muta ușor fără să se ridice realmente de pe el, cărămizile le stivuia cu grijă pe măsură ce le disloca, ritualul curățirii lor o scotea din sărite pe a bătrână care trebuia să calce împrejur și numai de asta n-avea ea timp, n-avea ea timp cam pentru nimic dacă-mi aduc aminte bine, se repezea în toate direcțiile cu sau fără treabă și timpul trecea insesizabil, încărunțise înainte de vreme -zicea ea - și ăl bătrân îi arunca privirea aia goală ca tăcerile pe care ea nu le-a știut niciodată, gura și picioarele i se mișcau continuu și probabil de aia uitase să numere sau nu uitase, numai n-avusese timp s-o facă, altfel ar fi înțeles că șaptezeci și cât o mai fi fost, de ani nu-s de colea, timpul s-a strâns în ei, n-a trecut pe lângă….
De ce trebuia să reașeze cărămizile alea în fiecare an era misterul vieții ei, nu le călcau decât ei, potcoavele cailor le-ar fi ros, desigur, dar caii nu mai erau demult, copiii veneau la Paști și la Crăciun, nici popa nu venea decât odată pe an la Bobotează și cam ăsta ar fi fost tot traficul, iernile nu mai erau ca cele de altadătă, zapadă puțină, ghiață nici vorbă așa că al bătrân trebuie că-și cam pierduse mințile sau poate nu tocmai!?
Vremea întrebărilor fără răspuns, asta e, imposibilitatea confruntării directe, asta e, vremea tăcerilor în care stivuim, punem la păstrare, asta e, vremea solilogului, asta e!
“Dacă ești atentă, zicea ăl bătrân, ai să vezi că soarele nu mai răsare chiar de su’ gorunul lui Costandin, ăla de mai e înca în picioare pe coasta Cornățălului, a trecut cumva mai la vale și tu crezi că știu de ce? Toate balivernele spuse de oameni au așa susurul izvorului de sub salcia Uței, aia de te-ai băgat tu în scorbura-i ca să nu pună mumă-ta a bătrână boata pe tine când ai văzut iguanele căzând, ți-aduci aminte? ……sigur că-ți aduci aminte, tot așa îți sticleau ochii și când mi-ai spus de ele, și mumă-ta s-a speriat că înveți numai prostii la școala aia…….abia se aude, clipocește așa în neștire, e cam așa, oamenii cred că toate câte le ies pe gură au greutate, trebuie cântărite, vezi-ți de treabă, se risipesc în vânt ca baloanele de săpun, sclipesc o clipă și mor și, pe urmă, am eu un gând pe care trebuie să ți-l spun așa ca să nu uiți : de unde știu eu așa de precis pe unde răsărea cândva și pe unde răsare acu’ soarele?
Sigur că nu știu! Baliverne!”
Castele-n Spania
autor: Maria Cecilia Nicu
E cald, plouă, fulgeră în draci, s-au așezat norii peste noi ca pacostea aia de probleme din care încercăm să ieșim și oricât ne-am strădui n-avem șanse, toate, tot ansamblul ăsta la-ndemâna fiecăruia și pe cate îl denumim convențional, vezi bine, viață, ne pălește ca un baseball bat mânuit anapoda și verticalitatea bipedă devine un chin din care nu știm cum dracu să ieșim, mă rog, să ne reeducăm s-o reînsușim.
Domnule, ce inepții poate scoate omul pe gură, mă rog, pe hârtie, pe Kb, mă înțelegi, numai pentru că cerul se uită la noi cu ochiul ăla înfuriat de păcătoșeniile verii la care, evident, se aliază așa pentru conformitate, bogăția asta de lacuri puse pe răsfăț estival; apele trebuie că devin prea grele sub arșiță și atunci ni le trimit cadou, ce vrei, toată lumea zice că băile de aburi sunt terapeutice.
Aha! Și atunci creierul se conformează, se încinge, se lăbărțează, se lăfăie, se lălăie se efortează să emită ceva idei ceea ce, vezi bine, e total idiotic; cam așa ca ideile mele acum.
Parșivenia înțelegerii este confruntarea, privirea directă, “în ochi”, examinarea atentă e mai totdeauna nocivă, analiticul dezvăluie și, poate invariabil, ceea ce e nud nu e și aspectuos, așa un fel de fată bătrână care se fâțâie vicios într-o oglinda din care preia imagini virtuale, cele directe sperie și atunci mai bine lipsă, sau și mai bine, “castele-n Spania”, valoarea lor e relativă așa ca adevărul descoperit într-un moment neprielnic : stai pe see-saw și oricât te-ai strădui nu poți decide în care parte să suspenzi balanța.
Ǎl bătrân ședea pe scăunelul pe care îl folosise cândva ca să potrivească potcoavele cailor, se cam descleiaseră picioarele scurte, butucănoase ca ale fetii lui Izmană- zicea a bătrână- se cam scobise blana pe care a stat toată sumedenia aia de ani și poate de aia era așa confortabil, oricum, scăunelul îi era scula cea mai la-ndemână, îl muta ușor fără să se ridice realmente de pe el, cărămizile le stivuia cu grijă pe măsură ce le disloca, ritualul curățirii lor o scotea din sărite pe a bătrână care trebuia să calce împrejur și numai de asta n-avea ea timp, n-avea ea timp cam pentru nimic dacă-mi aduc aminte bine, se repezea în toate direcțiile cu sau fără treabă și timpul trecea insesizabil, încărunțise înainte de vreme -zicea ea - și ăl bătrân îi arunca privirea aia goală ca tăcerile pe care ea nu le-a știut niciodată, gura și picioarele i se mișcau continuu și probabil de aia uitase să numere sau nu uitase, numai n-avusese timp s-o facă, altfel ar fi înțeles că șaptezeci și cât o mai fi fost, de ani nu-s de colea, timpul s-a strâns în ei, n-a trecut pe lângă….
De ce trebuia să reașeze cărămizile alea în fiecare an era misterul vieții ei, nu le călcau decât ei, potcoavele cailor le-ar fi ros, desigur, dar caii nu mai erau demult, copiii veneau la Paști și la Crăciun, nici popa nu venea decât odată pe an la Bobotează și cam ăsta ar fi fost tot traficul, iernile nu mai erau ca cele de altadătă, zapadă puțină, ghiață nici vorbă așa că al bătrân trebuie că-și cam pierduse mințile sau poate nu tocmai!?
Vremea întrebărilor fără răspuns, asta e, imposibilitatea confruntării directe, asta e, vremea tăcerilor în care stivuim, punem la păstrare, asta e, vremea solilogului, asta e!
“Dacă ești atentă, zicea ăl bătrân, ai să vezi că soarele nu mai răsare chiar de su’ gorunul lui Costandin, ăla de mai e înca în picioare pe coasta Cornățălului, a trecut cumva mai la vale și tu crezi că știu de ce? Toate balivernele spuse de oameni au așa susurul izvorului de sub salcia Uței, aia de te-ai băgat tu în scorbura-i ca să nu pună mumă-ta a bătrână boata pe tine când ai văzut iguanele căzând, ți-aduci aminte? ……sigur că-ți aduci aminte, tot așa îți sticleau ochii și când mi-ai spus de ele, și mumă-ta s-a speriat că înveți numai prostii la școala aia…….abia se aude, clipocește așa în neștire, e cam așa, oamenii cred că toate câte le ies pe gură au greutate, trebuie cântărite, vezi-ți de treabă, se risipesc în vânt ca baloanele de săpun, sclipesc o clipă și mor și, pe urmă, am eu un gând pe care trebuie să ți-l spun așa ca să nu uiți : de unde știu eu așa de precis pe unde răsărea cândva și pe unde răsare acu’ soarele?
Sigur că nu știu! Baliverne!”
Pe textul:
„Mori de vînt în Bangladesh" de rechesan gheorghe
0 suflu
Contextremarcabi si un \"l\" a plecat... scuze
Pe textul:
„ne urmărea o frunză" de cezara răducu
0 suflu
Contextfetii frumosi, care seamana cu noi, fac dreptate prin crima!!! ucid, dragii de ei! da nu-i bai, ii iertam, ca doar suntem copii!
\"o inconștiență sublimă
va lumina într-un colț
să începem\"
o zi buna
\"o inconștiență sublimă
va lumina într-un colț
să începem\"
o zi buna
Pe textul:
„azi vom mirosi a carne de om" de cezara răducu
0 suflu
Contextun poem care ia inima si o musca!!!
remarcabi mijlocul de ondina:
\"pădurea se adăpostea de ploaie
sub pielea noastră
câteva frunze fără oase
lipite de fereastră
ne aminteau cum ar fi
să sosim unul în celălalt
în fiecare zi\"
da... un poem delicat, tandru, vibrant! nu intru in interiorul versului,
este neindoielnic si scris cu patima!
un gand bun dinspre Doblin!
remarcabi mijlocul de ondina:
\"pădurea se adăpostea de ploaie
sub pielea noastră
câteva frunze fără oase
lipite de fereastră
ne aminteau cum ar fi
să sosim unul în celălalt
în fiecare zi\"
da... un poem delicat, tandru, vibrant! nu intru in interiorul versului,
este neindoielnic si scris cu patima!
un gand bun dinspre Doblin!
Pe textul:
„ne urmărea o frunză" de cezara răducu
0 suflu
Context\"înzăuată inima mea
a fugit de acasă\"
de aceea, Cezara!!!! \"nici un cuvânt în cutia de scrisori.\"
remarc finalul:
\"în lipsa ei mă gândesc
cum ar arăta cuvintele
fără o inimă și o mână...\"
eu le-am rostit doar... o zi buna
a fugit de acasă\"
de aceea, Cezara!!!! \"nici un cuvânt în cutia de scrisori.\"
remarc finalul:
\"în lipsa ei mă gândesc
cum ar arăta cuvintele
fără o inimă și o mână...\"
eu le-am rostit doar... o zi buna
Pe textul:
„nici un cuvânt în cutia de scrisori.aștept" de cezara răducu
0 suflu
Contextaceasta Lilith este pe undeva la antipodul Evei, dar nici Eva n-a fost o sfanta!
Se spune ca a fost inaintea Evei soata lui Adam!
un poem bine scris, apreciez partea finala:
\"ceasul bate
........
câinele negru deschide botul, mă ia
ca pe un ou
al păsării care a murit
și mă duce, furiș, în noapte\"
o zi buna
Se spune ca a fost inaintea Evei soata lui Adam!
un poem bine scris, apreciez partea finala:
\"ceasul bate
........
câinele negru deschide botul, mă ia
ca pe un ou
al păsării care a murit
și mă duce, furiș, în noapte\"
o zi buna
Pe textul:
„cealaltă / lilith" de Miruna Gavriliu
0 suflu
Contextm-as imbraca in hainele copilariei chiar acum! cat de aproape copilaria in care vorbeam direct cu Dumnezeu, neindoielnic!
un gand bun dinspre Doblin
un gand bun dinspre Doblin
Pe textul:
„hienele copilăriei" de cezara răducu
0 suflu
Contexttitlul este promitator, coperta asisderea, sper ca voi ajunge oarecum si la
carte!!! inspiratie si lansare bogata!
o zi buna!
carte!!! inspiratie si lansare bogata!
o zi buna!
Pe textul:
„Convoi de tăcere" de ștefan ciobanu
Recomandat0 suflu
Contextbatrane, te-am auzit/vazut pe la cenaclul G. Cosbuc( fain!!!!)... da, un poem reusit.. pate ca as elimina acea -veghere- care vine prea clasic la tinuta poetului contemporan... ei spun si eu... o zi buna prietenilor bistriteni!
Pe textul:
„toamnă-n București" de Murza Narcis Ioel
0 suflu
Contextbucuria este de partea mea... ti-am simtit versul de o buna bucata de vreme si nu m-am inselat! inspiratie si bucurie... in rest le avem pe toate! o zi buna dinspre Dublin!
Pe textul:
„poem despre timp scris cu sânge..." de ioana matei
Recomandat0 suflu
Contextuneori, inghite filosofia, o imbraca, fara urme de indoiala... da, ma bucura aceasta poezie densa in care metafizicul(pe cale de disparitie in poezia tanara) intinereste versul, il invie! in pustiu cautam si nu intamplator gasim diamante!
o zi buna si ganduri faine... batrane Poet!
o zi buna si ganduri faine... batrane Poet!
Pe textul:
„un fel de secetă" de Teodor Dume
0 suflu
Contextelaborat cu mult talc, imbietor, m-a prins in mrejele lui... este ca o poveste care se povesteste... imi placu batrane, zic pe scurt, precum cetitorul!
Un gand bun
Un gand bun
Pe textul:
„ce merge sub linia de tren" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextEla, o singura propozitie, nu ma deranjeaza, dar parca ma fixeaza prea tare in real : \"să încaleci pe marginea șalupei\"
Parca mai mult imi spune vrsul:
\"să râzi, să nu te sprijini de nimic
în mijlocul apelor dulci, libertatea asta
e ultima ta imprudență\"
Poemul oricum este fain! imi placu bata-ma!
Parca mai mult imi spune vrsul:
\"să râzi, să nu te sprijini de nimic
în mijlocul apelor dulci, libertatea asta
e ultima ta imprudență\"
Poemul oricum este fain! imi placu bata-ma!
Pe textul:
„un fir de apă dulce, un fir de tăcere la sfârșit" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Context \"Lecții de haiku\". este o fericire... am citit cu interes si m-au surprins placut textele postate... pacat ca nu pot ajunge la carte! o zi buna!
Pe textul:
„366 lecții de haiku" de Maria Tirenescu
Recomandat0 suflu
Context