Doru Dorian David

fac acum o digresiune, care sper sa nu te supere; dupa ce citesc un poem care ma framanta, care ma aseaza in starea de a scrie, care imi da batai de inima eufemistic spus! imi cumpar o vodka si o privesc pana se goleste, acum sunt cu dansa( vorba moldoveanului) in fata! ma petrec prin cuvantul asezat cu sfintenie si truda batraneasca , un Don intunecat peste suflet: \"cerul crapă
într-un apus roșiatic\".... \"mi-e frică/ dar nu-mi pasă/ știu prea bine că/
peste urmele lăsate/ a trecut o viață...\"

O zi buna poete

morgana este acea extremitate care ne impinge spre Dumnezeu, acel miraj in care simtim ca o sa mergem pe ape, intr-un cuvant cand ne loveste neputinta, marginea zidita, calcam fara indoiala in umbra creatorului... simplu si adanc:

\"el
înainte
noi după

trecători\"

Desigur ca finalul este amar!

Sufletul, din nefericire ori invers, este precum mercurul, oricat vrem sa-l prindem, sa-l pipaim deplin, sa-l controlam deplin, aluneca se sparge, se faramiteaza... iar cand nu ne asteptam se reintregeste isi restabileste greutatea , acea greutate care nu se aseaza doar pe inima ci in tot trupul!
poemul peren trebuie legat, se leaga, se intrupeaza pe trunchiul adevarurilor perene, in timp metafora devine hilara daca nu dobandeste acea aura metafizica care da profunzime, neinteles intelesului, frica nefricii, iubire neiubirii si asa mai departe!

Maria este poeta sufletului, rostit pus in inima, iar inima, asezata bland intr-o palma de femeie! sinceritatea ei, a poeziei este debordanta... ceea ce nu-i putin!

Spre exemplificare iau ultima strofa :

\"îți mângâi tâmplele cu vorbele cunoscute de toate femeile
sunetul vocii nu-ți mai atinge privirea
mă înroșesc ca o fecioară
umbra zăpezii de pe chipul tău te spală ușor de păcate
vom rămîne îmbrățișați ca într-o prelungire a gândului
greu de exprimat\"

Ce spun este pur/since precum cocaina!!! Lorei, am intepenit aici in Dublin... a ineput sa ma prinda umezeala si frigul... norcul este ca ma incalzesc in marginea poeziilor, ei uneori ma vad inecat in zadarnicia cuvantului scris... dar ma petrec cu o vodka si-mi trece!

Marius, ce m-a indemnat sa scriu acest comentariu este jocul de cuvinte, asa cum ar fi: pe trecerea, petrecerea si finalul care nuanteaza o intrupare lasciva de o zi si o noapte...

\"am refăcut o noapte
și o zi din penele argintii răsfirate în jurul patului
să-ți descoperi desăvârșita artă
de lumină mi-a fost trupul consumat
deasupra apelor sărate\"

vreau sa-ti spun ca in poemele de pe aceasta pagina, expresia uneori este prea aglomerata, prea densa, impinsa intr-o artificialitae care sufoca viata, trairile, claritatea... ei este o parere batrane!
un gand bun!

o pasăre oarbă
cântă într-o peșteră roșie

ciocul
penele
oasele
prelungite de frig

iarna
întroienesc
peste o femeie fără sâni

Un poem excelent, batrane, de la cap la coada si invers! O stea albastra de la mine... desigur ca pana la tine fi-va rosie! Un gand bun!

este atat de greu sa constientizam cat din viata noastra este o ruga? dar sunt convins ca uitand sa ma rog pentru cel de langa mine ma ajunge disperarea , acest gand devine in timp un calau, ma urmareste noapte de noapte iar ziua precum umbra!

desigur ca in a saptea zi, ne reculegem, impacandu-ne cu sufletul... cu cetatea cu locul in care ne ducem zilele, intotdeauna spre maine!

un gand bun

un poem reusit, neincarcat cu prea multe referinte care inchid poemul,
care il imping spre o margine intelectualista, artificiala! Aici, acum simt
poeta, angoasele ei , starea, peisajul sulfetesc in alb si albastru, indepartarea, gandul matur:

\"noblețea stă în tălpile oarbe coborând
sub albastrul dintre măslini\"

iata frumusetea versului:

\"nu,nici liniștea pe albul de narcise
nu stă dreaptă\"

poate ca cel mai bine realizat in acest poem... ei! si cate nu se pot spune!
Un gand bun.

de ce revin mereu si mereu in poemele lui Dume? desigur ca nu intamplator! motivele sunt multiple si nu intamplatoare! ei da... poezia perena nu se indeparteaza prea mult de cele doua capete esentiale care incita care inca raman tainute; nasterea si moartea, drumul nostru intre aceste doua paranteze deschise, viata! mai ales viata care intinereste cuvantul care ii da profunzime, acel inefabil acea fascinatie care indupleca... Ehei...

\"dar știu

aici totul se termină
între mine și durere
e doar o felie de aer
nu mai e loc
trupul mi se scurge
în palma lui Dumnezeu
ca o rugă\"

Un gand bun poete!

poezia Mriei, rabufneste atunci cand cutitul i-a ajuns la os! da, acest poem leganat de ape curge marinimos, sincer, fara cautari stilistice care ar ingreuna mesajul, care ar estompa emotia, sensibilitatea ,darnicia, bogatia launtrica!

\"doar tu cu privirea năpădită- bărbat
lași culorile să cadă puzderie
trăgând o linie deasupra apelor
ce ne despart\"

Un gand bun ! in asteptare pe insula cea verde!

Carmen, am trecut de multe ori descult prin poemele tale, impreuna cu prietenul meu Enkidu! dar poate ca nu am simtit acea linie de cutit fierbinte care sa ma oblige sa fiu sincer! Da, astazi, acum, aici esti tu poeta.... iti simt emotia trairile patima de a scrie! Un gand bun

nu am sa zic decat ca poemul este pe masura unui poet deplin! Un gand bun.

Imbrac poemul ca pe o camasa tesuta indelung, cu maini harnice, pilduitoare! tresar gandindu-ma la lumina ce vine din lumina! respir, traiesc:

\'caut forme potrivite
pentru absențele infidele

așa îmi închipui lucrurile
atârnate în interior
ca niște cadavre
mici erori
în care
nu se mai poate pătrunde\'



daaa, un poem din care nu curge miere, nici liniste, tensiunea este profunda, gandul neinduplecat, neindurator!

\'am scăpat din vedere
întunericul
singura eroare
comisă de Dumnezeu\'

acest vers mi-l imaginez purtand in urma semnul intrebarii... asa sa fie poete?

un gand bun, din marginea Atlaticului!

Cezara... intotdeauna cu inima larga, cu frica de a nu fi inundata de iubire.

daaa! in zilele cu ninsori patimase, cand aerul poarta un miros de femeie proaspat visata, ma apuca dorul de a ma ingropam in zapada!

\'inima mea vorbește acum în somn/ o limbă safirie
\', gandul!

un gand bun acum in 2009

sincer, ma privesc cu ochii mari, cat cepele! la recomandate, vorbesc de steaua aceea rosie, inaltatoare... am peste 3000 de cititori(vorba vine), iar asa dezbracat... rareori ajung la 300 cititori. ei, la ce concluzie pot sa ajung? chiar daca nu-mi pasa.

Poetul... nebunaticul poet, vorbind in sens pozitiv, nu mare de statu\' dar iute la manie, ca de fiecare data, aduce in cuvant focul, vitalitatea, acel umor negru, care ne trezesc din betiile zilnice. Un gand bun si un an proaspat ca prima \'ubire\'!


PS;

tacerea asta, maaaai! este tare comunicanta!

batrane, C.S.Ghica, ma bucur sa te vad intru acest an proaspat, cu un poem viguros si el proaspat, plin de viata, bine construit, energic. un gand bun.

Cracteristic poeziei lui Samarghitan, astazi si nu numai, este sensibilitatea, acea sensibilitate, deplina, rostita cu aplomb, cu darnicie, deseori greu de abordat, plutirea, zborul, sunt atat de clar redate in versul : \"Ochi în ochi rătăcind.\"
Senzatia, existenta infiriparii... este deja construita, adanca, rostitoare, deplina... Ei, dar iata-ma! ca un fluture, ma indepartez cu grija, lasandu-ma zborului... deigur asteptand popasul altora in poemul tau, daruitor de lumina si liniste, bland venit din inima!

da.... dea, cu scuzele de rigoare