Felinarul roșu

Un clopot a bătut de miez de noapte sub pâsla ceții dese din orașul greu C-un licăr de lumină te învălui un roșu felinar, un paznic la sfârșit de drum... Hai, intră... Te îmbii cu lapte dulce la sânul sărutat de-atâtea sterpe șoapte... Câte-au venit, promis, plecat aieve - Hai, intră... sunt blestemul tău în întuneric... Dar gustă iară untul rânced-amărui pe patul cald și răvășit de frământări Te gudură, cățel, în patul unei doamne ce a apus ca să-i fii sclav în noapte... Ce dacă fir de sânge curge cald pe buzele strivite-n mâini de piatră, Ce dacă lacrimi, de dureri carnale, cad - ai să mă ai din nou, căci pentru asta sunt... Ceasornic a bătut la miez de noapte sub pâsla ceții dese din orașul rece În patul meu adormi sleit căldurii mele - acasă suflet lacrimând așteaptă...