Masoara-mi cuvintele, iubito...

O mie de panglici legate de o perdea. Tai una? Pentru ce? Știi doar... au să crească alte o mie în loc. Au să întunece mai rău începutul de lumină ce razbate timidă din ferestre si asa aburite în cenusiu... Ai cerut o dată altă perdea; și crezi că cea veche ai ars-o... Draga mea... și acum stă aruncată pe undeva, iar panglicile cresc mereu precum tăcerea în infernul noptii în care se moare fără veste, ascuns... Măsoară-mi cuvintele, iubito...