Lacrimile toamnei

vorbește marea pe malul ud de șoapte albastre prin valuri alergând, două scoici se scufundă afrodisiac nici fumul de țigară n-a mai ramas în aerul umed - aromă bezmetică a trupului gol sărutat de alge miriapodice și murdare nici desenele pe nisip - sărutul nostru candid odinioară te înfășori în mine cu parfum de scorțișoară amăruie caramel și crema de zahăr ars - și lacrimi de toamnă sub puzderia vântului amărât de curenții acvatici pe plaja cu dansuri de noapte scoicile ne săruta picioarele sângerânde mizer hainele ude, amare, iele de ceramică spartă au furat surâsul de lumină speriată, călâie în schimbul vrăjilor de anotimp cu frunze pictate în roșu murdar tu te-nfăsori mai departe în mine surâs de iubităă în suflet de carmină ne topim amândoi precum castele neterminate de nisip în lacrimi de toamnă zâmbind... caramel...