început

am ațipit pe marginile unui coșmar vechi, violent cuvintele mi se rup aderând la beznă încinsă, amară... se destramă precum vâslașii de lut călătorind în furtună - mi-au dăruit un bănuț să-l port cu mine pe drum și penele de plumb s-au topit parcă în grabă într-un monolit de zmoală neagră-fumegând... în beznele Stixului răsare o lumină dulceag-amară poate că am descoperit iară umbra-ți fără sfârșit... rămâne același început misterios între mreje amare, iubito - amândoi însemnați la mâini cu dâre murdare... aceeași întâlnire alături de vechile cuvinte îmbrățișați într-u\' pietre demonic cioplite