mă iubește, nu mă iubește...

m-am oprit doar un secol în care am rupt secundele, exact așa cum spui tu; mă iubește, nu mă iubește, mă iubește, nu mă iubește...și iată cum, acum, privesc la toate secundele rupte din secolul acela, apoi din mileniul amintit de tine sau de mine, nu contează, doar că, așa cum spuneam, privesc la secundele rupte, suprapuse peste verbul a iubi și nu-mi dau seama dacă mai trebuie să rup din ele ori te-ai dumirit de-a binelea. mă iubește, nu mă iubește, mă iubește, nu mă iubește...și uite cum, m-am apucat, la ceasul acesta, să rup, să rup, să rup...