Urlet Barcelona contra Tango Barcelona

te-am căutat prin muzee

biserici

stadioane

gări

am strigat după tine apoi am urlat numele pictorilor

poeților

nuveliștilor

criticilor

și-a venit la mine unul gol și mort de foame

zdrențuit

pletos

jegos

mi-a zis cu o mână-n buzunar și alta arătând periculos spre mine:

- de ce mă strigi, bă? de ce mă urli, bă? de ce mă trezești în porcăria ta de lume, bă?

avea tricoul tău de marinar

o cutie de carton jumate ruptă

o trăgea de el cu o funie veche

în cutie am zărit:

țigări pe jumătate fumate

trabucuri

usturoi

ceva parcă de Dali

și-o chitară ruptă-n două

păi nu eram în liniștea aia spartă

de toate pe care mi le-ai scris?

cum am să-ți spun acum de ce te

strig

urlu

trezesc

în porcăria mea de lume?

P.S. Este un răspuns dat poeziei ”Tango Barcelona” scrisă de Valery Oișteanu (cu acordul autorului).

Tango Barcelona

Liniștea spartă

De panorama muzicii Barcelonei

trenuri rapide și iahturi și avioane

prin toate deodată se scurge creerul Minotaurului

automobile pline de călători frângând lumina

baruri tenebroase pline de bărbați tenebroși

Sunetul chitarelor argentiniene

celule singuratice în Bar-celulona

Cine sunt eu acum?

Dali, Lorca, Gala?

Tango cu mustața lungă și întoarsă-n sus

pe un tricou de marinar

Picasso în Bercelona

Incremenit pe Ramblas pentru 1000 de pesete

Arătând ca Dracula,

Columb sau legionar roman

cântând din nai

Barcelona pe acoperiș cu Roberto Llimos

Tango Bar-ce-lona: un pas, doi, înainte, înapoi

Tangoul lui Che Guevara la un automat cu vânzare nocturnă

de prezervative, țigări

Bar-ce-lonian? Barce-lunatic singuratic?

Autor: Valery Oisteanu