Poezie
în cizma ta germană, Mann
1 min lectură·
Mediu
sclavii tăi m-au abandonat, Mann. am pus câinii pe urma lor să-mi aducă trupul trădătoarei blonde, dar ea a mâncat toți câinii.
raiul despre care-mi vorbești a intrat în borcanul cu lapte
mierea a pus capac și-am descoperit că suntem rude cu regina
dacă nu te grăbeai nu pierdeai calul
îți pui prea multe speranțe în păcatul acela
de violuri nu mai vorbește nimeni
lumea s-a etajat pe culori
religiile au intrat în buzunarul jegos al vagabondului miop
ăla care vindea The Times la intrarea în Square
îmi plăcea de el
acum s-a dus cu lumea să se otrăvească
în cizma ta germană doarme un corb
când l-am găsit avea o aripă ruptă
l-am luat în casă și l-am vindecat până am devenit prieteni
Mann, corbul ăsta seamănă cu tine
mă face să râd și-mi aduce diamante
dar el nu știe cât de mult îl iubesc
uite ce de secrete am ascuns în ochi
partea mea de măr nu e mușcată
dar el, Mann, el mă iubește așa cum sunt
022.323
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dorina Șișu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 170
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Dorina Șișu. “în cizma ta germană, Mann.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorina-sisu/poezie/14064176/in-cizma-ta-germana-mannComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DȘ,de ce cizme germane și de ce un corb? dar e absolut demențial :) am văzut și nu am uitat, în timpul celui de-al doilea război mondial, că nemții purtau cizme negre și curate mereu. corbul meu, venit dintr-o sălbăticie de 13 ani, a venit, rănit, să se adăpostească tocmai în imaginea de care nu pot să scap, aceea a războiului, a morții, făcându-și propriul teritoriu pe domeniul meu, de altfel dăruit cu mare plăcere. am intrat în altă poveste :)
aveți dreptate în ceea ce privește familiarismul acelui ”man”. nu am privit astfel scrierea, dar înlocuirea cu Mann ar așeza în altă pozitie discursul. îl voi înlocui întocmai.
la cizme nu aș umbla, m-aș apropia prea tare de Marlowe și nu se cuvine.
vă mulțumesc din suflet pentru dăruire!
prețuire pentru dvs.
aveți dreptate în ceea ce privește familiarismul acelui ”man”. nu am privit astfel scrierea, dar înlocuirea cu Mann ar așeza în altă pozitie discursul. îl voi înlocui întocmai.
la cizme nu aș umbla, m-aș apropia prea tare de Marlowe și nu se cuvine.
vă mulțumesc din suflet pentru dăruire!
prețuire pentru dvs.
0
sau Despre biografia deloc fictivă a celei care-și vinde sufletul corbului.
în acest text, cel mai mult îmi place neexprimatul; ideea că, deși preferatul este acela "dus cu lumea", acela care (îl) înlocuiește e mai bun; tocmai pentru că autodepășirea este anulată ("mă iubește așa cum sunt"), alienarea devine imposibilă; rămâne de văzut cât se rezistă în perfecțiunea nedorită și dacă nu cumva "alesul"... se va întoarce, păcatul care înalță fiind substituit (din nou) de înățarea păcătoasă.
totuși, familiarismul lui "man" nu ajută discursul, care curge la un nivel superior; personal, l-aș fi înlocuit cu Mann, iar cizmele le-aș fi înroșit (trimitere la Doctor Faustus).