idiot in Panteonul meu

bănuiam că viața e opusul morții

pentru că regele Urukului mi-a arătat cum se împletește cerul în jurul crucii

cum pasul făcut în pământ naște o altă viață

am învățat că nemurirea rămâne un aluat proaspăt de eșec lamentabil

privind oamenii în ochi înveți ce e infernul și că Osiris e numele tău

nu renunțăm la măști

ne ține de cald patima ce strigă din hău la răni deschise

minciuna din bucuria momentului înălțător că ești mai presus de clipa trecutelor lacrimi

și probabil că fac dansul clișeului continuu

deliciul viului rămâne în coaste

sunt idiotul din Panteonul meu

sunt naivul ce-și caută viața murind

sunt pur și simplu un abstract repetat în versuri

o adiere de gol și contur de iubiri

sunt fuga blestemată și un recul al sorții

atinge cuiul morții adâncul din pământ