Poezie
botul unui ied mă împinge la nevoia de doi
1 min lectură·
Mediu
când mă voi cunoaște pe dinafară
voi înțelege rolul blănii mătăsoase aruncate pe podea
n-am să mai pot auzi din cauză că mă cobori prea repede cu picioarele pe pământ
rolul fugii mele
e fără rost
vorbe simple
atingeri
suav mă aruncă în fiecare vis în curtea plină cu bere
doar goală simțeam iubirea ta
sărutul îmi umple sufletul
gingășia te face și mai rău pentru că nu vrei să cazi pradă iubirii
mă incomodează anii tăi trecuți
mă cheamă inconștientul nirvana că merit eu asta
sclavia nevoii te tine mă face să aleg vântul
și uite cum zbor fără să știi
pe ascuns
și totul despre viața mea se știe
în peșteri istoria dansează
gerul e o atingere lină ce se scurge pe coapsele mele
botul unui ied mă împinge la nevoia de doi
două aripi nu vor să rămână profunde
în cădere
dreptatea nu știu cui
mă face să sper
două zile de haos
îmbolnăviri în masă
reculul e același
hei
uite o ființă podidită de amurg
uite un zid mereu luminat de stele
abstractizăm simplitatea din palme
30 octombrie 2010
002.304
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dorina Șișu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 183
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Dorina Șișu. “botul unui ied mă împinge la nevoia de doi .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorina-sisu/poezie/13980907/botul-unui-ied-ma-impinge-la-nevoia-de-doiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.