Poezie

ce-ți zic? și tu ce-mi șuieri?

1 min lectură·18 aprilie 2011

Mediu

frunzăritul ziarelor e ca o fugă

crepuscul de există, îmi șoptești printre rânduri

cică un timp mai ai și-un țipăt

iubirea îți crapă de ziuă sfârșitul

împăiezi fericire și-i spui virtute

la un izvor lăudat zâmbește Apollo

dar nu te speria, îmi șoptești printre rânduri

frunzăritul susține în sânge dorința

părerea mea e alta, îți zic filosofic

viața e o harpă și te cere integru

te rupe-n homo faber și-apoi îți râde-n nas

citește despre lupi, repet doar pentru mine

și plângi pe bolovani apoi citește moda

sau poate o idee ce-ți șade la picioare

îți vreun gând sau nu, oricum n-ai tu dreptate

că ce aduni, ce scazi, împarți la doi și-ți iese

oricum nu e poveste, ci crasă nebunie

părerea mea e alta, îți zic tot filosofic

nu lăcrima în starea ta confuză

clienții pot petrece parfumata vulpe

sau pe doamna cea pitică, la o adică?

ce harpă?

nu auzi cum aerul îți cântă?

oh, ne mai rabdă puritatea din fumul țigării

se leagă nisipul de pustiu că e la modă să ai

iar eu să nu știu

ai terminat ziarul și-acum preferi să taci

prea bine

taci

… hm, te uită cum tăcerea îți șuieră-n pustiu

001.265

Dorina Șișu. “ce-ți zic? și tu ce-mi șuieri?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorina-sisu/poezie/13977998/ce-ti-zic-si-tu-ce-mi-suieri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.