dorin cozan

eu eu eu eu eu

prima strofa :)

un text recent?

mi-a placut
\"și uite-o scârbă de canal cu dinți
cum și-a înfipt în mine tot capacu\"
si
\"îți scriu aceste rânduri pe gunoaie
în ceruri la periferii\"

tandrete si auto/ironie ptr iubita-poezie

va citesc in continuare
felicitari!

un text cu tenta ironic-\"parinteasca\" care mie imi vorbeste despre evaluarile actuale in lipsa unor criterii clare, dupa cum remarca foucault

sau o punere la zid a ne/placerilor cotidiene, dupa simtul bun, franc

placut

cu totii stim faptul ca majoritatea comentariilor facute aici sunt mai mult sau mai putin debile dpv intelectual. mai grav, ele incalca cele mai elementare reguli de bunacuviinta. in plus, ele intra- si nu exagerez- sub incidenta legii. in minus, va fac de rusine, indiferent de nivel cultural (auto)etalat si indiferent de calitatea textelor dvs.

cum ati fi reactionat daca textul ar fi fost scris de un barbat?? (bine)

sau daca l-ati fi citit in nu stiu ce carte a nu stiu carui autor “recunoscut” ca mare poet??

cum v-ati fi simtit daca realizati si respectati evidenta distinctie dintre autor si scrisul său??
(civilizati, cel putin)

ce este in fapt pseudopurismul vostru si violenta de tip inchizitorial fata de reprezentarea sexualitatii intr-un text care nici macar nu contine limbaj explicit??

in ce scop si din ce cauze aceste acuzatii nefondate si total deplasate ??

la restul, ar tb sa va raspundeti in fata oglinzii

strofa I. metoda creatiei, demitizata aici, actualizata, intr-un mod ironic/candid, dar depasita, in sens hegelian, prin faptul ca sexualitatea devine un pretext al manipularii conceptuale in vederea unei salvgardari a actului poetic, dupa cum se va vedea la final; aici, o dezlipire/regasire a ceva ce ar fi tb (?) sa fie acolo/ o luare in posesie a ceea-ce-este dincolo, o rectificare a ceea ce este aici

strofa a II-a: detaliaza cunoscutele strategii de creatie: trebuie sa umezesti, sa intri in baie/in transa/sub dușul de aur al muzei ptr a evita travaliul, ptr a fi doar un mijloc, curat, de scurgere a inspiratiei divine....


strofa a III-a: intriga: dar nu intotdeauna legatura aici/dincolo poet/muza se re/ia. ptr ca viata e asa cum este (teza: scrii cand iti vine si cum iti vine) el/poetul/creatorul astepta, totusi, orgasmul/manifestarea/deschiderea „inaltului”/revelatia....

strofa a IV-a: cu unghia stanga (a la arghezi) incepe stergerea/curatarea/refacerea unei oglinzi/arte prin care sa se priveasca/contemple, la modul perfect (teza narcisismului si pb. idealizarii actului creator prin igienizarea/indepartarea negativului/raului etc. actul sisific (vezi repetarea gestului sus/jos)

strofa a V-a: zelul poetic isi arata cealalta față: nu tb sa se intample ceva cu ochiul beatricei prin care se vedea lumea angelica, nu tb aruncat (pb. accidentului/a neasteptatei stari de fapt care re-pune, aici, gestul demiurgic, in ne-ajunsurile sale. Ceva se pierde cu siguranta

strofa a VI-a: o imagine parodica a poetului care, cu pletele in vant, probabil era curent in baie (sic!) se viseaza aztec, cavaler etc. o reiterare a morilor de vant, cu aceeasi atitudine ironic/tandra fata de copilariile, frecvente, ale poetului in sine (“asa da”)

strofele a VII-a si ultima: reiau ideea initiala (cf. logicii textului) a revenirii in matca ideilor, cu recunoasterea autoironica a exilarii creatorului intr-un univers poetic care ii solicita satisfacerea nevoii/obsesie de a fi față către față

felicitari, ioana!

cum ti se pare acest text?

interventia mea viza tocmai riscurile unei astfel de viziuni (aici, cea eminesciana)care, luata drept etalon infailibil (?), poate conduce la atitudini misoginiste, tocmai din cauza raportului inegal al celor 2 termeni: feminitate/masculinitate.

ps: nu te-am acuzat nici de eminescianita, nici de alte tare. sugeram, la final, faptul ca mi-ar fi placut sa vad, aici, o mai indrazneata repunere in discutie a acestei teme, indelung vehiculate.

fara \"a condus\"

consecinta supralicitarii ideii de feminitate a condus, in literatura romana si nu numai, este \"decaderea\" ontologica a masculinitatii; infuzia demonismului de factura eminesciana, prin transgresarea dualitatii in actul creator, repune aceeasi atitudine, la un alt nivel, de aceasta data.

ps: cred ca eseului ii lipseste o anume doza de inedit.

pierderea/regasirea prin jocul literelor pare explicata prin pre-existenta pulsiunilor, a categorisirii constiintei noastre, prin optiunea creatiei, evitand satisfacerea nevoilor si/sau anormalitatea. erosul si moartea, narcisismu, complexele etc. dau seama de acestea...

explicatiile psihanalizei freudine nu functioneaza in orice spatii culturale, insasi cazuistica freudiana dand de gandit. cum explicam atunci creatia literara? poate fi explicata? trebuie? e aceasta explicatie inca un factor al decaderii creatiei literare si nu numai la statutul de posibila sau pseudo-victima cu sechele?
in plus, explicatiile religioase si filosofice par a fi excluse. in ce scop si cu ce pret? cum se sustrage psihanaliza criticii cand ea insasi e, in sens larg,...literatura!?

si mai interesant e faptul ca iti bati joc de mine
merit?
chiar?

nebunule
!

poate ca lipsa ii asigura doar receptarea, prefigurarea si \"strecurarea\" lui in acela care simte lipsa ca un fapt destinal.
cred ca nu vine. poate este deja

incotro, insa?

nu esti singur.... cineva, acolo sus, te aplauda

a venit primavara...

stationarea nuntasilor in ploaie spala pacatele cailor

adagiu:

a iubi prezentul inseamna, in fapt, a iubi nimicul, caci prezentul, fireste, e ceea ce nu este, clipa/secunda e aceasta care tocmai a trecut din viitor, ca o sageata care, zburand, sta pe loc.
e un zbor mai inalt, peste \"comertul\" iubirii in doi. e intotdeauna un al treilea care soseste, spune Marion. iubirea iubirii intersecteaza si include toate inimile. ele nu au usi, nici ferestre.