Dorian Duma

Draga spiridusule,
eu nu prea stiu ce-i aia suferinta ca eu sunt cam voios. Asa m-am nascut. Mi-a zis mama ca eu cand m-am nascut am inceput sa racnesc de voios ce eram. Si cand ma batea tata racneam dar nu prea eram voios chiar atunci ci abia cand scapam din mainile lui.
Dar adevarata voiosie am gasit-o cand am descoperit un lan cu orz. Tot ma uitam la lanul acela cu orz cu spicele care se tot indoiau cand pe-o parte cand pe alta. A venit un taran si m-a intrebat:
- La ce te uiti, domnisorule.
- Ma uit la spicele astea de grau.
- Pai nu e grau, e orz.
- Eu nu vad nici o diferenta.
Abia atunci am aflat ca din orz se face berea si a fost o revelatie, eu m-am cam indragostit de bere. Iar cand beau bere sunt voios. Bea si tu spiridusule, sa vezi cum iti trec durerile.

Domnule Anton, dar parerile mele conteaza?
Ca si mie mi-a placut povestea cu libidoul care nu prea stiu ce inseamna. O fi mintea? Ca si in mine creste ceva dar nu stiu cam cu exactitate ce ar putea sa creasca. Ca nici pantalonii de anul trecut nu ma mai cuprind si eu cand i-am cumparat am crezut ca au sa ma tina pana la pensie. Si m-au costat o gramada de beri. Anul asta imi proiectasem sa cumpar si o camasa dar daca asa e situatia cu crescutul a nu stiu ce din mine, nu cred ca libido ii zice, n-o mai cumpar. Le crap un pic pe cele care le mai am si le mai port o vara. Ca doar nu se vede pe sub cravata. Numai sa nu ma dai matale de gol.

Ia uite ca textul a fost aprobat.
Gata cu cenzorii, domnule Nexusule. Ia sa-l citesc pana nu se dezaprobeaza, ca pe urma raman cu buzele cam unflate.
Gata, l-am dat gata. Niste ganduri ecuatoriale pe paralele 45. Paralele 45 cred ca o fi pe la ecuator sau la tropice. Ca asa zice poezia asta care pe mine ma cam cultiva din cauza de geografie. Uite si amazonul, si asta izvoraste tot din paralela 45. Domnule Nexusule esti cam mare. Am invatat azi cate ceva.
da am uitat sa zic, mie mi-a placut poezia asta putin cam tropicala.

Eu nu stiu daca sunt bune parturile, dar pesemne sunt bune daca le lauda lumea. I-auzi una.
Acuma mie editorialul mi-a cam placut daca as fi si inteles ce e cu DoDesKaDen.
Eu am luat frumos dictionarul meu care se mai tine, da foile tot ii cam curg si am deschis la dode ca dodes n-am gasit. Pe urma m-am gandit ca poate sa fie si greseli de tipar si sa fi trecut cuvantul aiurea. Si gasesc dodecaedric si aflu ca e privitor la dodecaedru. Adica e unu care se uita la altu care e dodecaedru. Am citit si la dodecaedru care e un poliedru (pe animalul asta am sa-l caut maine) cu 12 fete. Pe cuvant ca scrie 12 fete. E de groaza. Eu am numai doua. Una cand sunt trist, ma vaneaza gandurile si ma doare capul si a doua cand sunt voios, cu mintea gheboasa si cu berea pe masa. Uneori o mai tin berea si pe computer dar intr-o zi s-a varsat pe tastatura. Am recuperat eu cat am putut intr-un pahar cu gura larga dar ceva tot s-a pierdut.
Dar sa trecem la DoDesKaDen. Am mai gasit eu dodecafonic, asta iar e unul care se uita. Privitor la dodecafonism. Nu are fete, ci sunete dar tot 12. Eu ma cam saturasem de numarul 12 asa ca am luat-o pe sarite. si gasesc dobzala. Zice ca e a bate tare pe cineva. Acuma m-am dumirit eu si cu tata. Ca el ma cam dobzala cand eram mic. Sa fi stiut eu atunci i-as fi spus cand nu era pe-aproape:
- Ce ma tot dobzalesti atata ca icep sa ma plitisesc.
Toata lumea stia ca mananc dobzala pe paine. Ma intrebau.
- Te-a mai batut taica-tau?
- Pai sigur, dar ce credeai?
Ca in bancul ala, ce mai faci? pai eu de unde vrei sa stiu.
Asa si cu dobzala asta, adica DoDesKaDen. Ca ceva o fi insemnand, dar ce, e un mister. dar aflu eu, ca nu ma las. Azi termin cuvintele cu D si de maine incep cu K, ca acolo sunt mai putine.

Eu sunt mai greu de cap si cam n-am inteles subtilitatile pe care toata lumea le lauda, ca eu am citit Micul Print si pe urma l-am uitat si pe urma iara l-am citit, dar ce scrie aici eu nu inteleg, poate din cauza de prea multa bere. Ca azi am topit tot ce-am gasit prin frigiderul ala ca a fost prea arsita afara. Maine se anunta si mai arsita. Arsitele astea au sa ma leftereasca intr-o zi. Da eu sper sa nu apuc ziua aia si nici ea pe mine.

Mie mi-a placut balada aceasta caruia ii zice rondel sau cugetare si nu stiu cine a scris-o, Paunescu sdau Frentiu?
Iara nu stiu ce-i acela MOTTO. Poate atasul de la motocicleta?

Ba eu cam sunt fericit, Marina, de ce crezi ca nu as fi? Cred ca cu mine vorbeai, cand am citit poezia asta care mi-a placut am simtit ca mie mi te adresezi.
Acuma eu vreau sa-ti spun de ce sunt fericit.
Eu cand eram mic eram cam prea mic si toti copiii ma bateau. Ziceau ca mutra mea cere pumni. Si-mi dadeau pumnii aceia. Copiii isi imparteau sandviciurile intre ei, bomboanele si cicolatile, iar eu ma alegeam cu pumnii, palmile si picioarele. Odata un copil a venit la mine si mi-a spus:
- Trebuie sa-ti dau un pumn.
- De ce?
- Pentru ca toata lumea stie ca mutra ta cere pumni.
- Da, dar nimeni nu stie ca inima mea cere mangaiere.
Copilul si-a pus ghiozdanul sub fund si se uita la mine.
- Nu inteleg.
- Vrei sa-ti explic?
- Da, pe urma iti dau un pumn.
- Pe urma mai vedem noi. Iti plac secretele?
- Da.
- Vrei sa-ti spun unul?
- Vreau.
- Dar o bomboana ai?
- Am.
- Da-mi-o mie. Multam!
- Si secretul?
- Secretul l-am uitat dar uite, ia tu bomboana mea. Si inca una pentru ca mi-ai oferit o mangaiere.
Din ziua aceea am inceput sa facem schimb de bomboane. Insa ceilalti copii l-au luat la rost.
- De ce-i dai bomboane lui Dorian si nu-i tragi pumni cum facem si noi?
- Pentru ca inima lui cere mangaiere.
Copiii sa-u asezat pe ghiozdane si-l priveau pe baiatul acela.
- Nu intelegem.
- Vreti sa va spun un secret?
- Vrem.
Eu nu stiu ce secret le-a spus baiatul acela caci de atunci n-am mai luat niciodata pumni. Decat bomboane. Toata lumea vene sa-mi dea bomboane. Si azi, dupa atatia ani, cand ne intalnim pe strada, copiii de odinioara, avem prin buzunare bomboane pe care le schimbam intre noi in loc de "ce mai faci".

Vai de mine ce frumoasa poezie, domnule Xilef, care mie-mi place la nebunie. Nebunia e buna ca te face sa te dai peste cap si sa fii cam ce vrei tu.
Eu as vrea sa fiu o revista ca sa ma rasfoiasca lumea ca tare-mi place sa fiu atins de mainile oamenilor cam cu delicatete. Ca pe mine daca ma atinge un om, imi vibreaza ceva in creier si ma imprietenesc cu omul acela din cauza de atingere. Mai putin tata, care ma atingea cam tare. Acuma tata a cam imbatranit si s-a mai muiat si ma atinge mai domol. Eu cred ca e timpul sa ma imprietenesc si cu tata.

Mie mi-a placut poezia asta pentru ca nu are pretentii. Pretentile nu sunt bune. Ca atunci cand pretinzi mai trebuie sa si dai. Si daca nu dai numai pretinzi, se chiama ca esti un zgarcoman. Zgarcomanii nu sunt buni. Ca-si mananca murdaria de sub unghii. Oamenii care-si mananca de sub unghii se numesc Tudose. Tudose nu sunt buni, ca pot sa se infecteze si sa raspandeasca infectia din unghiile lor si altora care devin Tudose, la randul lor.

Domnule Emilio, unde ti-a disparut haikul acela frumos ca eu l-am uitat si am venit sa-l citesc din nou si am dat peste cam altceva care nu seamana a haik

Mie mi-a placut poezia asta ca e cam lunga. Eu am vrut sa ma ridic odata printre cuvinte dar n-am putut ca ma trageau cuvintele de pantaloni. Cuvinte cu aripi n-am intalnit ca le-as fi prins cu plasa de fluturi
Ce voiam eu sa spun, domnule ASOKA este ca eu am scris lista cu verisorii aceia ai mei dar n-am terminat-o. Am ajuns la al osutalea cincizeci si unu si mai am. Acuma eu nu stiu daca sa te trec si pe matale, ca poate si matale imi esti verisor dar poate ca noi nu stim inca

Mie mi-a placut poezia asta care are un subtitlu pe care nu-l inteleg. Adica Noe a trait 1991 de ani sau astia sunt copiii pe care i-a avut cu doamna Eva?

Stiu si eu un om cu o mare care s-a imbolnavit de inima rea si a cazut noaptea din pat ca era cam beat turta.
Dimineata s-a trezit cam negricios si cu o pana de paun infipta in ureche. Omul acesta nu se spala pe dinti ca era cam lenes. De asta gura ii mirosea si oamenii nu voiau sa vorbeasca cu el decat de la departare. Atunci omul s-a suparat si a facut inima rea si a intrat intr-un birt cu multi betivani unde a baut pana a cazut din pat.
Ce vreau eu sa spun, domnule Xilef, este ca eu te propun pe matale ca sa fi senior ca pe urma sa-mi pui stelute pe poeziile mele ca daca nu imi pui atunci te propun sa fi mutat la boboci de unde nimeni nu te mai scoate ca acolo e groapa cu lei, nu scapa nimeni.

Eu nu stiu de ce strigi in urma mea adio, domnule Negru Voda, matale esti chiar Negru Voda? ca eu nu vreau sa ne despartim chiar acuma cand ai reusit si matale sa dai de cap la cum sa postezi o poezie.
Eu am vrut sa-ti spun secretu dar n-am putut ca am varsat sticla de bere pe tastatura si m-am suparat ca s-a varsat cam toata. Si eu atunci m-am razbunat pe matale si nu ti-am mai scris si acuma am venit ca sa dreg busuiocul cu o sticla plina.

PS
Nu stiu daca te-am mai intrebat, ca eu sunt cam habauc, matale esti chiar Negru Voda?

Si eu sunt cam aiurea, te rog sa ma ierti ca ti-am citit poezia asta care mie mi-a placut. Sau e o impresie?
ca gandurile sunt aiurea eu cam recunosc, Ca cine gandeste se amageste si pierde pulsul vietii si tonusul muscular care e cel mai important in toata aiureala asta

Pace si tie, cu Domnul! domnule F(x)
Si Domnul sa ne lumineze si sa ne batatoreasca pasii poeziei ca nu-i usor, nu, nu-i usor

Va sa zica am pierdut haiku acela frumos de care mie imi era dor si ce-am primit in schimb, un pinoccio.
Nu vreau pinoccio, vreau haikul

N-am eu o steluta, ca ti-as pune un stol intreg pentru ca m-ai invitat la o bere, domnule Nexusule.
Eu sunt gata sa plec maine la drum, ca asa ma apuca, altadata nu ma apuca dar acuma ma cam apuca.
Dar nu poate sa vina si domnul degeaba si Oriana si FerSim si toti care sunt pe aproape, ca ce-i aia o mie de kilometrii.
Poate ca platesc eu berea daca nu stau sa ma gandesc si eu cam nu ma gandesc ca gandurile nu sunt bune.
Zau asa, las totul balta, care va sa zica eu am inceput sa scriu sase carti ca un prieten cunoscut mi-a spus ca e bine sa ai sase carti ca atunci lumea te cam apreciaza chiar daca o injuri. Si atunci esti mai om ca alti oameni si oamenii incep sa te scarpine pe spate. Mie imi place sa fiu scarpinat pe spate ca nu ajung cu mana si cateodata tare ma mananca. Numai tata mai stia sa-mi scarpine spinarea, duse vremuri, am ramas cu mancariciul

Poezia matale este cam frumoasa care mie imi cam face frica, ca eu n-am stiut ca destinu sta prin unghere gata sa puna labuta pe tine. Eu cam ma speriu usor daca iese cineva din ungher si face uoau! la mine, eu cam ma scap atunci si o iau la fuga fara nici urma de voiosie.
Acuma daca speranta se tine dupa mine eu incerc sa fac fente si curbe cum am vazut la un film de televizor si poate ca se pierde sau poate ca ma pierd eu daca nu ma impiedec ca natafletu si cad pe burta.
Cu timpul n-am probleme, de el nu mi-i cam frica, el nu ma ataca pe la colturi si pe la unghere, el ma ataca incet ca sa nu simt dureri acute.
Mai imi cade un fir de par, mai mi se schimba numarul de la tricou, mai o durere trecatoare de sale, mai imi cade un ochi, un deget, mai pierd un gand, doua, mai uit cum ma chiama

Eu sunt cam obraznic. Eu vreau sa stiu cati ani. Eu stiu pentru ca nu se intreaba o doamna ca matale, dar eu sunt curiosul.
Eu nu ma supar daca ma intrebi cate beri am baut astazi, ca tare mi-a placut si mie poezia asta din gemeni. Si eu sunt din iunie, Oriana, dar eu cad in rac si nu stiu daca si racii pot fi numarati pe funie. Poate pe furculita.