Dorian Duma

Domnule CosS,

incerc sa vorbesc clar asa cum mi-ai cerut matale la un alt text de-al matale unde mi-ai cerut sa dau o forma coerenta frustrarilor mele cu tata. Acuma eu frustrari nici nu pot sa pronunt cuvantul dar mai sa-l si inteleg, pacat ca nu e Socrate prin apropriere sa-mi traduca.
Ceea ce nu inteleg eu, domnule CosS, e titlul matale. Care daca poezia (care mie mi-a placut) e postmoderna de ce sa-i pui titlu tot \"poezie postmoderna\", doar ca ne crezi pe cititori cazuti in cap sau are rol de spot publicitar, un fel de rahatel la care sa traga mustele? Ca eu tare vreau sa stiu mecanismul gandirii matale, sucit intortocheat sau, cum ar spune Socrate, contorsionat.
Despre tata nu vreau sa-ti povestesc. Daca vrei sa stii, taica-meu e mai tare decat tine, ca are picioarele protejate de niste proteze de plastic si daca-ti trage taica-meu un sut undeva, domnule CosS, zbori ca o racheta de nu te vezi nici in oglinda. Sunteti co-oraseni, tu cu tata, asa ca am sa-i dau adresa matale (Astrilor?), sa-ti faca o vizita, sa-ti explice el cum devine problema cu frustrarile (greu cuvant), sper sa-l intelegi ca nu explica prea bine desi pare convingator. Ori poate ca te razgandesti si nu mai vrei sa stii?
Astept cu sufletul la gura sa-mi spui.
Si atentie la titluri, sper ca urmatoarea opera a matale n-o sa-i spui
\"poezie supramoderna\". Ori \"poezie a la BG\"

Fara simpatie, ca te-ai luat de tata.

Un lucru, domnilor,va scapa
(Sau pe limba-aveti venin?)
Ca vinul nu-l botezi cu apa
Ci cu credinta ca-i di-vin

Cand ești tânăr nu ai vână
N-o îndoi cu-ontreagă mână
Dar cand omu-mbătrânește
Și-ondoaie cu două dește

Domnule CosS,

eu am un prieten al carui nume incepe tot cu Cos si tot timisorean. Si se cam incadreaza in descrierea facuta de matale in eseu, care eu cred ca eseul e un text scris de eseisti. Ca daca nu esti eseist n-ai cum sa scrii esuri findca esurile sunt foarte greu de scris daca nu esti eseist.
Asa ca eu vreau sa profit de ce ai scris matale si sa-i spun prietenului meu ca-i \"miroase gura\" si sa nu mai critice pe nimeni fara sa se spele pe dinti, sa-si rada limba si sa mestece guma de ros. Frustratu naibii!

Domnule CosS,
eu propun sa-i invitam pe toti frustratii naibii de pe internet sa-l citeasca pe Socrate, sa intelega si ei ce inseamna bogatie de idei in limbaj extrem de nesofisticat, nealambicat, asimtomatic de simplu, convingator si generator de adevaruri plurisistemice dar fara convolutii de sensuri abstracte.
Ca eu cam seman cu Socrate asta. Ca daca cineva spune cracan eu imediat dezvolt ideea de prastie iar daca spune orz ma gandesc la o halba de bere gulerata.
Odata cineva mi-a spus patrujel iar eu mi-am amintit ce paros e tata si cu cuvinte foarte simple l-am asigurat pe tata ca seamna cu un om de Neaderthal din manualul de istorie. Tata n-a inteles ideea mea in schimb s-a bucurat ca seamana si el cu cineva cunoscut din manuale, asa ca a doua zi, la serviciu, s-a laudat la toata lumea ca el seamana cu un Neaderthal. Seful tatei i-a si spus:
- Ba eu cred ca dumneta, domnule Duma, chiar esti un Nerdenthal pur.
Asa ca tata s-a oferit sa-i dea o bere dupa terminarea schimbului.
- Spune-mi mai multe despre Neanderthal asta, mi-a cerut tata a doua zi, ca a inceput sa ma intereseze din senin. Noi s-ar putea sa avem sange de Neaderthal pur, nu stiu maica-ta ce-o fi, dar eu sigur.
- Cum sa fim Neaderthal, noi suntem Sapiens.
- Ce vrei sa spui?
- Pai asa am invatat la bilogie.
- Ce are biologia cu istoria? Si cine e Neaderthal asta ca mie imi suna a nume de imparat neamt?
- A, nu, Nenderthal sunt oameni salbatici, parosi ca matale si nu prea destepti, de aia au fost extinsi din istorie de catre Sapiens...
Abia atunci a inteles tata de ce toti colegii lui de serviciu il aprobau si nu l-au facut laudaros ori mincinos cum s-ar fi asteptat el.
- Si de ce nu m-ai avertizat de ieri?
- Pentru ca si eu am aflat abia azi. Pana ieri nu vazusem decat poza din manualul de istorie…
Tata n-a fost convins ca n-am facut-o cu intentie si a trebuit sa avem o conversatie in doi. Iar tata n-avea pereche la astfel de conversatii. Ca dovada ca nici azi nu reusesc s-o sterg din memorie ori din cateva locuri de pe corp.
Eu nu stiu Socrate cu cine-si impartasea ideile, dar eu cu tata n-am mai perseverat. Ceea ce a fost inspirat, de ce sa n-o recunosc. Caci iata, sunt in viata!

Domnule Liviu,

eu am auzit, ca mi-a soptit o pasarica soptitoare la o ureche de-a mea dar nu mai stiu la care, ca matale ai nevoie de o parere si am alergat ca bezmeticul sa ti-o dau.
Mie mi-a placut poezeaua asta, ca nici nu exista poezii care sa nu-mi placa mie. Ca poeziile pot sa fie si slabe dar mie tot imi plac, eu stiu ca ele se nasc din prinosul sufletului. Ca cine are prinos, daruieste si imparte si cu altii. Iar cine n-are prinos e mancat pe dinauntru si se autoconsuma care eu nu stiu ce inseamna combustie interna, carie sau sau micime sufleteasca.
Eu cred ca poetii sunt niste daruitori si de aia cred eu ca Dumnezeu e un poet mare. Poeziile lui Dumnezeu sunt frumoase, poeziile sale sunt maiastre. A cum 20 de ani, am citit o poezie a sa si atat de mult mi-a placut ca m-am intragostit de ea. Si m-am casatorit cu ea. Si, din inspiratie, am rezultat alte doua poeme. Intr-o zi, poemele cele doua isi vor gasi, sper, cititorul perfect.

Iata-un gand ce ma furnica:
Isabela-i curva mica
Fara teama, fara frica
Orice lucru ti-l...ridica

Doar cuvintele ma mangaie cu ceva
Trecand prin sinapse
in inima mea

Doar inlantuirea cuvintelor, vie
Imi da sentimentul acut si albastru
de sublim, poezie

Doar cuvintele, numai ele
Stau pazitoare
gandurilor rebele

Doar cuvinetele fin slefuite
Pot naste, renaste
lumi infinite

Doar cuvintele, doar ele
Sculpteaza in ganduri vise
mistere
Oh ,numai ele
te inalta fara aripi spre stele

(Iubirea mirelui către mireasă)

Sărutările tale sunt mai dulci, mai fluide
Tariilor vinului ce se scurg insipide
În bolți aguride, în vase fetide

Miresmele tale sunt minuni de balsam
Ofilesc magnolile-n furii, -n sarcasm
E-un astm liliacul, strânsură și spasm

Când numele tău, iubito, e mir
Diafan, mai celest ca al unui emir
Scump elixir, în gradini trandafir

Răpeste-mă, ia-mă, te urmez ca un câine
În noaptea de ieri si în visul de mâine
Fi-mi gura de vin, bucătura de pâine

Fără mireasă nu mai sunt mire
Iar ochiul mi-e orb fără darga-ți privire
Și casa nu-i casă fără zidire

Palate vor crește din mărgăritar
Cu livezi si pâraie, limpezimi în cleștar
Îti voi fi făurar, păzitor, grădinar

Frumoasă
Mireasă
Aleasă

Cercei la urechi iți voi pune, mărgele
La gât lănțișoare, cumpara-voi dantele
La mâini pietricele, pe mijloc curele

Împodobită ăi mândră vei fi ca-n povești
Vor cânta îngerii din trompete cerești
În calești te-oi plimba, frumoasă ce-mi ești

Draga mea
Mireasa mea
Iubirea mea

Mamă copiilor ce-i vom avea

Si vine-o vreme cand ne nastem
Nu stim nimic, nu ne cunoastem
Doar sfarcul mamei cast il pastem

Oh, de-am fi ramas asa
Sa fie lumea cum am vrea
Vorbind binar cu nu si da

Dar vine-o vreme, n-ar veni!
A verbelor (a vrea, a sti
Ori si mai rau, cel de-a iubi)

Si vine-o vreme, -mbatranim
Ne sclerozam ori ne scrantm
Si-o alta vreme cand murim


Doar praful si pulberea ne raman dupa drum
Viata-i cenusa, ambitiile scrum
Aspiratiile, visele, vanare de fum

M-am saturat de scris poeme,
Cuminti, de cocolosi si gheme
Cu versurile in extreme

Cuminti, (n-am fost eu prea cuminte
Nici de copil, nici ca parinte
N-as fi avut atata minte)

Cuminti stau numai cei schilavi
Imacualte masti, zugravi
Destine de slugoi ori sclavi

Am cunoscut oameni cumiti
Trantind pamflete despre sfinti
Si le vindeau pe trei arginti

Am cunoscut eu schizofreni
Romani de-ai nostri, daci pereni
Cu versuri de oligrofeni

Am cunoscut si cai albastrii
Lovind copitele maiastrii
Prin critici (algoritm cu prastii)

Doar fumul il mai prinzi din umbra
(Nici pas de vals, nici pas de rumba)
Doar metru, ritm si-o rima sumbra

Poemele? Vin tot mai rar
Trecand subtiri prin capilar
Cu gustul lor de Murfatlar

As bea
Poeme
De-as putea

Odata, cand eram mic, a venit scranciobul la noi in cartier si tata repede i-a spus mamei ca merge sa ma dea pe mine cu scranciobul.
- Sa se bucure si el…
- Sigur nu te duci la birt sa te-mbeti cu prietenii pana cazi sub scaune?
Tata a facut o mutra cam jignita, asa ca mama n-a mai spus nimic.
Pe drum eu m-am laudat la toata lumea ca ma duc unde ma duc si o sa fac ce-o sa fac. Si saream si intr-un picior ca nu mai era nimeni ca mine pana s-a enervat tata si mi-a sters o palma dupa ceafa.
- Tata, o sa fie un scranciob mare?
- De unde sa stiu eu, s-a mirat tata, dar ce te intereseaza?
- Fiindca mie imi place sa ma dau intr-unul mare!
- Da cine ti-a spus ca o sa te dai cu scranciobul?
- Pai matale i-ai spus mamei.
- I-am spus ca sa pot pleca de acasa. Ce crezi, ca am bani de scranciobul tau? O sa te joci cu alti copii, pana beau eu o bere si pe urma ne intoarcem.
Cand am ajuns la scranciob, tata mi-a spus sa nu ma pierd pana bea el o bere, ca birtul era chiar acolo.
Asa ca eu am ramas numai cu privitul la copiii care strigau in scranciob de voiosi nevoie mare ce erau. Ce m-as fi dat si eu. Pe urma l-am auzit pe tata ca s-a intalnit cu un prieten de-al lui pe care mama i-a interzis sa-l mai aduca la noi acasa ca era betivan.
- Ce faci, Pavele, hai sa bem o bere!
- De unde bere, ca sunt lefter.
- Dau eu azi, ca am facut un ciubuc gras la serviciu de care nevasta-mea habar n-are.
- Si ma dau si eu pe scranciob, l-am intrebat pe tata de fata cu nenea Pavele, o smecherie care la unii copii prieteni de-ai mei tinea totdeauna.
- Da, a zis tata, uite tine aici! Si mi-a si repezit un picior undeva de-am cazut pe burta intr-o baltoaca mica.
- Ce faci, DoDu-le, m-a strigat un copil pe care-l cunosteam de pe strada noastra, ai cazut din scranciob?
Mie mi-a venit sa plang pe loc, dar mi-a fost rusine, asa ca m-am ascuns in spatele birtului si am plans acolo putin, cam vreo doua ore, pana m-a gasit tata ca venise sa se pise pe pereti.
- Ce-i cu tine aici? Ca te-am cautat peste tot. Din cauza ta iara o sa spuna ma-ta ca am stat prea mult si m-am imbatat. Hai, mars acasa!
Am pornit mars acasa, tata a cazut de cateva ori si si-a spart nasul iar eu l-am pansat cu o frunza de pe marginea unui sant in care tata a si alunecat pana la urma.

Altadata, iara a venit scranciobul, aveam si eu copiii mei deja, ne-am dus cu totii sa-l vedem. Pe copii i-am la invarteala iar eu cu tata ne-am luat cate-o bere.
- Mi-aduc aminte, a spus tata, de-o intamplare, cu tine, cam demult de-atunci.
- Mi-o amintesc si eu, am ras. Buna mai e berea asta.
- Multa vreme ai fost suparat, a continuat tata. Si pe buna dreptate.
- Ei, mi-a trecut. Bea ca se incalzeste.
- Stiu ca ti-a trecut, dar ce pacat ca nu putem da timpul inapoi

Poate nu inseamna poate da. Asa ca m-am incurcat inca din titlu care mie mi-a placut si mi-a creat o suficienta sa nu mai trec dincolo de el. Poate am trecut pana la urma, dar poate nu. Aceeasi echivalenta.

Mie nu-mi plac cezarienele. Ca odata un tigan mi-a spus ca-mi face cezariana daca nu-i dau toti banii din buzunar.
Si-mi tot plimba un cutitoi pe la ochi, de parca eram chior.
- Pai n-am buzunare, i-am spus
- Atunci iti fac eu cateva cu cutitul si data viitoare o sa ai grija sa le ai pline. Sa moara mama! In burta ti le fac si pe cur.
Maica-sa a murit a doua zi ca a cazut un cal pe ea si i-a rupt salele, dar tiganul a spus ca eu sunt vinovat, ca s-a jurat pe mama si nu s-a tinut de promisiune.
- Pai cum erai sa te ti de promisiune, ca aveai cutitul cam ruginit, ce, voiai sa-mi dai antitetanos?
- Ce-i ala?
- E ceva de groaza.
- Haoleu!
- E mai rau ca cezariana...
- Haoleu!
- Poate sa moara o satra intreaga de tigani de la antitetanos.
- Si e la mine pe cutit?
- Pai da, ca e ruginit.
Tiganul ala a aruncat cutitul iar eu am scapat fara cezariana. Bodagproste!

Te-as strange ghem, ce mot de cuc?
Cazut din umbra unui nuc
In buzunarul din surtuc

Ce ochi subtiri? Clipind lumini
Rotiti prin varfuri de arini
Intredeschise si suspini

Sunt timp trecut, prin tine, tandru
Cu vocea unui copilandru
Ascuns in coamele de leandru

Mai coerent? Doar gest pustiu
Si ce salbatic bidiviu
Tais iubirii, bisturiu

Cui strig?
Un fulger m-a lovit, mi-e frig?
Ce dragoste inalta? Dig?

In arbore ciuntit (cotit)
Pe inelar (turtit, zdrobit)
Portretul tau inchipuit

Ce Nour? par linistit, par calm
Cu zambetul strambat dar sarm
Arzand pamantul cu napalm

Ah, sub carcasa-ascuns, pitit
Tacut par, stins, par linistit
Ori zambitor, abia murit

Draga Adina,

care tu imi esti cam prietena, inafara de La multi ani! eu mai vreau sa adaog de la mine, desi nu prea am, multa desteptaciune. Si mai ales sanatate. Dar si mai ales liniste si multumire a sufletului tau.

Eu am auzit ca reflexele pot fi conditionate, neconditionate si reconditionate.
Eu am auzit ca daca te lovesti cu un ciocanel sub genunchi dai cu piciorul. Asta se cheama reflex genunchier.
Eu am auzit ca daca aprinzi lumina salivezi. Asta e reflexul lui Pavlov care avea un prieten caine salivator.
Eu am auzit ca daca te uiti la o blonda si blonda n-are pistrui se cheama ca e vopsita. Asta nu e reflex, reflexul apare abia cand blonda se dezbraca in pielea goala. Atunci ti se bulbuca ochii ca la melc si incepi sa tremuri pentru ca ti se schimba centrul de greutate si-ti pierzi echilibrul. Se poate sa si ametesti un pic, din cauza de sange care nu mai urca pana la cap ci se aglomereaza prin unele tesuturi. Are si sangele reflexele lui.
Eu am auzit ca brunetele sunt chiar mai periculoase decat blondele pentru ca au mai multe creturi pe creier, nu stiu daca e adevarat. Tata mereu ma batea la cap. Imi zicea:
- Ai grija cu blondele, ca nu stiu multe si si nu mai poti scapa de ele.
- Atunci sunt mai bune brunetele?
- Brunetele stiu prea multe si iar nu scapi de ele.
- Atunci care sunt bune, tata?
- Roscatele!
- De alea scapi?
- Nu scapi nici atat.
- Si care e diferenta?
- Niciuna.
- Atunci de ce sunt mai bune roscatele?
- De dracu vrei sa le stiu eu pe toate, ca nu sunt Einstein.
Tatei i-a sarit mustarul si pe loc mi-a tras un bobarnac de nu m-am vazut. Ca tata mereu se enerveaza cand nu stie ceva. Asa ca enervarea asta a lui am numit-o reflexul lui Einstein.

Pe mine cand eram mic, ma intreba mama ce vreau sa ma fac cand cresc mare.
- Destept, ziceam eu si toata lumea se bucura inafara de tata care ma apostrofa:
- Nu se spune destept, ci desteptacios!
- Ba nu, ca se spune destept, atata stiu si eu.
Normal, sa-l contrazici pe tata era un lucru cam grav, insa de data aceea am scapat.
- Si de ce vrei sa te faci destept, a continuat tata, mirat ca nu m-a procopsit cu nici un bobarnac.
- De aia, ca prosti sunt pe toate drumurile.
- Adica...
- Adica peste tot. Nu poti sa misti un deget ca si dai de un prost.
- Ia misca-ti un deget, mi-a cerut tata.
Eu am miscat degetul, ca nu stiam ce urmeaza.
- Deci noi toti suntem prosti aici...
- Pai eu n-am spus asa ceva, matale nu esti prost.
- Nu, dar ce sunt, destept?
- Nu, nici destept.
- Dar ce?
- Eu cred ca esti smecher, ca niciodata nu stiu cand ma altoiesti.
- Uite chiar acu, a tunat tata si a si scos un par nu stiu de unde si tine-te.
Noroc ca s-a rupt parul in dunga de la masa si o bucata i-a sarit tatei in cap, de prost ce era, dar el smecherul s-a ferit. Eu repede m-am desteptat de situatie favorabila si am zbughit-o pe usa. M-a strigat tata, dar ce sa te opresti, ca jumatea de par ramasa in mainile sale era cam noduroasa.
In timp ce fugeam, ma gandeam. Daca n-o sa ies destept cand voi fi mare, ma fac prost. Dar smecher sub nici o forma. Ca nu voiam sa seman cu tata.

Ce voiam sa spun, domnule Gerg, e ca mie mi-a placut proza matale, eu cred ca matale esti cam bun. Pacat ca secretul eu inca tot nu l-am descifrat, poate ca pana la urma nu m-am facut destept, am ramas prost.

(Cum se vad lucrurile din afara dupa prima partida intre Genuneanu si maestrul Olaru)

Pentru cei doi corifei
Sahul n-a evoluat
Schimba damele-ntre ei
Folosind acelasi pat

Ai un gand, poate eliptic
Ori parabola, ori triptic
Ori gandul tau cel necuminte
Cumva, nevasta ti-e...Arvinte?

gradibar=gradinar, poate se-ndura vreun cenzor si face modificarea