Dorian Duma

Sunt un admirator al lui Saul Bellow, mi-a placut articolul, parca ar fi putut fi mai detaliat, ce mai, imi plac biografiile.

Eu nu stiu ce fel de proza e asta ca ma plictisete ceva de groaza. Am citit de atea ori \"cub\" ca nu mai stiu ce e cubul. Si nici sfera. Eu cred ca ai scris proza asta pentru un concurs de plictisit cititorii. Eu cred ca ti-a reusit de minune.
Eu cred ca unii autori cand nu mai au ce sa scrie, plictisesc oamenii si ii indoapa cu facaturi ca astea.

Draga N
eu cred ca matale ai dreptate, ca eu m-am obisnuit cu aplauzele de cand eram mic si ma aplauda tata cu amandoua palmele.
Eu tot nu intelegeam de ce scriu poezele, credeam ca ma intrece vreun act artistic, cand colo m-am dumirit dupa eseul matale, ca vreau iara aplauzele alea.
Eu cred ca si pictorul din Altamira picta pentru aplauze. Michelangelo nu, el picta pentru bani. Ca a fi artist era un mijloc de subzistenta odata. Asa am auzit, poate ca n-am auzit bine, in ultima vreme mi-a crescut par in urechi.

Din personala asta care unii cred ca e plina de poezie mie mi-a placut usa. Ca lipseste. Ca daca lipseste usa nu poti primi musafiri si esti liber de musafiri.
Musafirii care-si aduc singuri usa nu sunt musafiri, ci de-ai casei si au capurile in forma de fereastra. In mana tin un polonic si impart dumicati de paine celor fara dantura.
De clatite imi place si mie sa vorbesc, dar de cartofi nu, ca-i mananca gongile colorado. Nici despre sex nu-mi place sa vorbesc, ce atata vorba...
Cred ca pana la urma am sa vin in Alberta, nu din cauza lanului de tutun, desi tutunul e bun ca alunga moliile. Am cunoscut odata o molie, imi rodea paltonul tacticos
- Ce faci, molie?
- Iti rod paltonul
- Paine nu vrei?
Mama zicea ca daca nu mananci mancarea cu paine nu te saturi. Asa ca am inceput sa mananc si bomboanele cu paine sa ma satur de bomboane. Erau bune bomboanele, dar painea daca era tare sau mucegaita, nu era buna. Daca era mucegaita, mama o curata pe deasupra, o taia felii, o prajea, o ungea cu margarina si pe urma cu usturoi si gata, disparea gustul de mucegaiala. Daca era tare, o demicai in ciorba iar daca era foarte tare, iti puteai ascuti dintii in ea. Painea e buna la orice. Tata o muia cu apa si etansa cazanul de tuica cu ea. Iar daca gasea vreo franzela usacata ne putea bate cu franzela in loc de maciuca. Ne batea pana se rupea franzela in doua, iar pe urma arunca cu jumatatile dupa noi.
Mama aduna firimiturile si le arunca la gaini.
- Sa se ospateze si ele zicea.
Iar daca totusi si totusi mai ramnea paine de la masa, mai ales cojile arse, le dadea la porci. Ca am tinut si porci o vreme. Fiindca aveau sorici.
- Cine vrea sorici? intreba tata. Nu voia nimieni. Nu stiti ce-i bun.
Ba noi stiam ce-i bun, eu si cu fratii mei, carnatul era bun, dar de carnat nu ne intreba nimeni decat de sorici. Tata manca soriciul gol, zicea ca poate sa bea mai bine dupa sorici, iar daca mai ramanea ceva, mama il baga in sarmale. Sarmale de orez cu sorici. Varza n-o mancam ca era acra si mai inspre primavara capata un mioros de starpeai moliile cu ea, iar soriciul nu-l mancam ca era sorici. Ma alegeam cu orezul. Orezul il mancam cu paine sa ma satur de orez. Si strugurii ii mancam cu paine sa ma satur de struguri dar de struguri nu ma saturam niciodata, ceea ce-l exaspera pe tata care tinea strugurii pentru vin. Ne ameninta ca daca ne prinde in vie, ne omoara. Dar nu ne prindea, ca noi ne furisam si ciorchinele gol il ingropam sau il aruncam in veceu.
Draga hanelle,
cred ca m-am luat cu vorba, mai trec eu pe aici, ca sunt curios cum o sa iasa teza matale. Tine-ma la curent ca te mai tin si eu pana ma hotarasc sa vin in Alberta

Domnule Eugene,
eu iti dau dreptate. Si eu stau pe site dintr-un motiv la fel de nezdruncinat ca si al matale, e gratis. Ca daca mi s-ar cere o taxa n-as mai avea cu ce sa-mi cumpar berea iar berea e mai importanta ca dubluveurile ca e hranitoare si trece de sete ori de oftica.
Si-mi pare bine ca te-ai repezit in Pan Bogdan, cum isi permite dumnealui sa te glumeasca prin semne de chat tocmai sub textul cel mai melodramatic al matale, ca am plans de m-am prapadit. E uz de abuz, eu asa cred pana ma contrazice careva.
Asta am avut eu sa-ti COMUNIC, cum bine ai accentuat matale

Mi-e sparta arcada
Pe jos picura sange
E iarba patata

*****
Ochii bulbucati
Si plin cu span
Sa-ti faci harakiri

*****
Umbra la Cozia
Sabia ridicata, lasata
Capul scurmand in tarana

*****

Scriere hieroglifica
Insiruire-e de cuvinte
Si cam atat

*****
Sub o umbrela
Cat cerul, noi doi
Muah muah

Draga amadriada,
am citit poezia matale care tare mi-a placut. Nu numai ca mi-e dedicata, dar e frumoasa asa, in general. Ca daca mie imi place ceva, musai e frumos, mie nu-mi plac lucrurile urate ca lucrurile urate nu sunt bune fiindca le visezi noaptea sub forma de cosmar si te trezesti alergand pe calea ferata cu trenul dupa tine.
Daca nu te superi, o sa-mi pun poezia matale la colectie.

Domnule Constantin,
mie nu-mi place iarna, asa ca daca si vara e ca iarna, am bagat-o pe maneca. Asta nu inseamna ca nu mi-a placut poezia matale doar pentru ca sufera de modestie. Nu inseamna ca n-am citit-o pana la capat, ca doar nu era de o mie de km, ca mi-am adus aminte de caietele din scoala, veneau fetele sa le scriu ceva de amintire si eu nu ma pricepeam ca nu eram bun le versurele. Ma mai inspiram la cei de dinainte. Doua mere, doua pere/eu iti spun la revedere, stii matale despre ce vorbesc. Mi-am luat cateva modele si am inceput sa compun si eu. iata:
Doua prune, trei alune (ca sa tin cadenta, ca de iambi si trohee nu auzisem de cand mama m-a facut)
Eu iti spun pa pa, pe bune
Daca stiam eu poezeaua matale, hei, ce succes as fi avut prin caietele de amintiri, ce pacat ca n-ai scris-o acu vreo 25 de ani. Ii invidiez pe tinerii din ziua de azi de sansa lor.

Domnule Galateanu,
eu stiu ca ai sa te superi pe mine pentru ce-o sa-ti spun, dar eu n-o sa ma supar pe matale. Mie imi pare bine ca ai minus zece, ca asa ma simt si eu la inaltime cu zero asta al meu. Altfel sunt bine, sanatos, multumesc de intrebare, nu nivelel pe site conteaza, ci nivelul textelor pe care le postezi.
Nivelele mari sunt pentru cei ce n-au nimic de spus. Parca era o vorba, cine n-are talent se face critic, iar cine nu are spirit de afacerist se baga in politica.
Cenzura n-a fost inventata de politicienii site-ului acesta, ea exista si inainte. Libertatea de exprimare e cu sens unic si merge pe ierarhii.
Cer scuze ca am deviat de la subiect, dar stai la minus zece, imi provoaca mie confort

Eu m-am cam saturat de concursurile astea in care sunt descalificat din principiu. Ca pana la urma ajung sa public un volum de poezii descalificate

Domnule Mihai,
mie mi-a placut povestea asta mai pe la inceput, sa fii milionar, sa fii tanar si sa ai doua univeritatti, ai ai, mi-ar place mie asa ceva, eu n-am nimic din ce ai enumerat matale. Dar am urechi, daca vrei sa mi le vezi. M-as balaci si eu prin noroi, numai sa fiu in pielea personajului matale, cu toate ca bogatii sunt niste pacatosi, ca fara saraci nimeni n-ar fi bogat si lumea asta se bazeaza pe mecanismul de care-ti spuneam. Pe controlate.
Asa ca mai bine o faceai fantastica povestea, cum spunea cineva. Stiu ca matale nu vrei sa fii Mircea Eliade, parca cine vrea sa fie, ca daca vrei sa fii altul inseamna ca n-ai personalitate. Totusi, eu as vrea sa fiu Iliescu, la alegerile viitoare am auzit ca iar va fi presedintele Romaniei, daca nu cumva marinarul se tunde dar mai bine nu, ca-mi place sa ma uit la el cand bate vantul.
As mai vrea sa fiu si un bebelus, sa sug lapte de la cine vreau eu, sa-mi murdaresc scutecele si sa racnesc toata ziua cat e de lunga, ca sa fiu bagat in seama.
O vaca nebuna n-as vrea sa fiu.
Mai degraba agentul 007.
Si nici calugarul Vasile n-as vrea sa fiu, ca n-am chef sa mor chiar a doua zi. Mai bine raman DoDu si mai dau iama din cand in cand zilnic, la frigider unde imi pastrez sticlele cu bere. Cu presidintia Romaniei, mai vad eu, am auzit ca oricum, nimeni nu scapa. Ca in atatea vieti viitoare o sa ai, cati oameni au existat pe fata pamantului, si va trebui sa traiesti viata fiecaruia in parte. Asa ca, sa fii bogat, e o exceptie. Majoritatea vietilor viitoare vei fi sarac.
Nasol moment

Poezia asta e buna, ca nu e pe pagina de autor, chiar daca mie nu-mi place ca lacrimile din titlu par de crocodil sau ma rog, de vreo reptila veninoasa.
Altfel, daca ar fi sa comentez pentru o nota de trecere, as spune ca autorul se lamenteaza ca o goarna dezacordata si suna nu numai fals, dar mai ales strident, domnule autor.
Ii fi tu cenzor si stabilesti cine intra la pagina de autor, dar mai fii mai dur cu tine mai intai si apoi cu altii

Domnule emir,
mie imi cam plac emirii, dar numai cei cu bani si daca se poate sa aibe si vreo doua camile, ti-am citit haiku matale dar tin sa te avertizez ca s-a terminat cam repede, adica nici nu mi-am facut bine incalzirea. Ar fi mai bine sa postezi un ciclu de haik-uri, macar sa-mi termin si eu cafeaua.
Am inteles ce mi-ai scris matale, sa stii ca eu am scris mai multe povesti, daca vrei iti trimit cartea mea numai lasa-mi o adresa, ca mi-ai cazut cu tronc, ca ai avut o soarta asemanatoare cu a fratelui meu pe care l-au batut minerii in 90 si a plecat si el in Suedia unde tot asa, nu sunt mineri pe strazi. Dar el nu facea arte frumoase, ci arhitectura. Era sa-l bata chiar doi veri primari de-ai mei, ca astia lucrau in valea Jiului si pe unul din ei l-am vazut cu tarnacopul in spate pe strazile Bucurestiului si i-am tras un pumn in cap cand a venit odata pe la mine in vizita, dupa vreun an
- Pentru ce mi-ai tras un pumn?
- Pentru ca-i alergai pe barbosi in Bucuresti
- Pai mi-a dat Miron Cozma o prima, cum puteam sa-l refuz? Ma ardea buzunarul
- Si acum ce vrei?
- Pai am venit sa te vad, ca-mi esti var
- Dupa ce i-ai batut pe aia in Bucuresti?
- Lasa, ca aia nu-mi erau veri, da-i dracului de destabilizatori
Asa ca i-am mai tras un pumn in cap si l-am trimis la subteranele lui
- Adica ma repudiezi pe mine de acelasi sange, pentru pletosii si barbosii aia din capitala? O sa-mi iese un cucui de toata frumusetea. N-ai vazut ca faceau Piata Universitatii de ras in toata lumea?
- Si de aia nu poti tu sa dai cu tarnacopul in huila?
- Cand o sa ajunga Miron Cozma prim ministru o sa vii la mine sa-mi ceri favoruri...atunci o sa-ti aduci aminte ca suntem veri.
- A, deci nu te arde huila, ci masinatiunile politice
- Hai,ma, ca am adus niste tuica cu mine, hai sa ne impacam.
- De care tuica?
- De pruna
- Bine, dar daca te mai prind alergand lumea cu tarnacopul te bat pana te c... pe tine. A fost si frate-tau prin Bucuresti, ca pe el nu l-am vazut la televizor?
- A fost si el, dar cu ortacii din sut-ul lui.
- O incaseaza si el, unde-i?
- Jos, la intrare in scara, ca nu stiam daca te gasim acasa.
- El pe cine a fugarit?
- Pe nimeni, ca a intrat in sediul taranistilor, a spart o oglinda si i-a sarit cioburile in fata. Acum e chior de un ochi si in urmatorii sapte ani cine stie ce-o sa i se mai intample. Bai, Petre, vino sus, ca-i DoDu acasa, te-asteapta cu doi pumni in cap. Hai sa-l imbunam cu tuica aia, odata!
Pe urma am aflat ca erau disponibilizati, ca nu mai lucrau la mina si venisera in Timisoara sa-si caute un loc de munca. Ce-i drept, ne-am cam imbatat de la tuica aia de pruna si atunci le-am povestit ce-a patit celalalt var al lor, adica Troanca, frate-meu si-au inceput sa planga de betoci ce erau si sa se jure ca daca-l prind pe Miron Cozma o sa-i mute falca din loc, cat va fi el de prim ministru.
Ca de, sangele apa nu se face

Draga Hanelle,
mie mi-a cam placut poezia matale ca ai scris-o in Alberta unde am auzit ca nu se face trifoiul ca-l inabuse graul. Asta mai la sud. Mai la Nord se pare ca e cam gazos si țițeios si face bum! economic. Excedent de 8 miliarde de dollari, nu stie guvernul cum sa-l imparta, ca a venit peste noapte, iar africanii continua sa manance rame si sa se imbrace su sfori, de unde si moda thong-ului.
Cu atata bunastare in Alberta, lumea incepe sa scrie poezii, te cred si eu, daca as avea eu buna stare, as umple lumea cu poeziile mele si as crea sindromul DoDu. Eu cred ca as fi periculos sa ma mut in Alberta

Domnule Stamate,
matale vorbesti de parca ai trecut deja prin palnie, ori se stie ca prin palnie treci o singura oara. Unii trec cu doi banuti pe ochi, altii cu picioarele inainte, iar altii decapitati.
Am citit si moto-ul matale, vreo trei randurele, cat am rabdat si eu ca pe urma mi-am pierdut nervii cu tot cu terminatii. N-am prea inteles nimic inafara de cuvantul vivere care daca il desparteai cum trebuie ieseau doua cuvinte, adica vii mai vere? Adica in sensul asta, adica la olteni toata lumea pe care n-o cunoaste se numeste vere. Cand am facut armata in Caracal aveam si vreo cativa 25 de colegi olteni care isi tot ziceau vere. Cum pot sa fie atatia veri si toti de acelasi leat, m-am gandit eu si m-am si mirat ca era prea groasa rau? Cand colo, ma striga unul si pe mine:
- Ce te hlizesti asa, vere, fire-a’ dracu’!
M-am uitat in spatele meu, nu era nimeni. In dreapta nimeni. In stanga…
- Ce-ai, vere, ai prins motorisca la gat?
- Tu cu mine vorbesti?
- Cu tine, fire-a’ dracu’!
- Si de unde ti-s vere sau de cand si mai ales cum asa?
- Pai vorbesti romaneste?
- Pai ce altceva?
- Atunci esti vere
- Tot e bine ca nu sunt frate…
- Da de unde esti de loc, fire-a’ dracu’?
- De ce?
- Las’ ca-ti spui
- Din Timisoara
- Pai tata facea des delegatii la Timisoara acum 20 de ani, na ca poti sa-mi fii si frate
Asa ca ne-am incaerat la o bataie militareasca. Bocanci, centuri, paftale si ce mai aveam prin dotare. Nu s-a bagat nimeni ca era dezonoare. Doar un locotenent, ca ce stiu locotenentii despre onoarea noilor recruti. L-a luat pe vere de nas si-l tragea de nas in sus.
- Da di ci dădeai în dânsul, soldatule?
Eu ca fraierul, m-am bucurat si numaidecat m-am pomenit tras de o ureche tot in sus, gata sa mi-o faca prastie
- Da, matale, di ci râzi?
I-am promis locotenentului doua gume de ros sarbesti si un pachet de tigari Carpati de Timisoara ca sa-mi dea drumul urechii.
- Da ci, mă, criezi cî ma cumperi cu un pachet di țâgări?
Am plusat la doua, ceea ce n-a fost deloc inspirat, mi-a prins si cealalta ureche. Apoi am urcat la trei, patru, cinci si abia pe la zece am simtit eliberarea.
- Li ai în valizî?
- Da, toa’su...dar in gand, m-am luat si eu dupa vere. Firea’a’ dracu’!

Domnule Stamate,
Eu nu pot sa jur ca vivere inseamna vi vere, dar te rog pe matale sa-mi confirmi sau infirmi dupa caz. Astept cu toata infrigurarea care ma caracterizeza

Eu cand eram mic, am vazut multe ulcici pe garduri dar nu m-am gandit niciodata sa le intorc cu gura in sus, ca poate pe urma nu mai stateau pe garduri, cadeau in colburi si se faceau prafuri.
Totusi, poezia asta mi-a placut ca e chiar ca un psalm si cred ca m-a impresionat imaginea florii sadita in suflet.
Am sa ma uit mai atent la ulcice cand mai vad vreuna pe garduri

Si iar revin ca daca ma obisnuiesc cu locul il consider a doua natura. Dupa sfortari supraomenesti am gasit si eu poezia cutare la care te referi matale, l-am contactat pe autor si i-am luat un interviu pe loc. Iata ce am aflat:
- ca poezia nu e despre cifra opt
- nici despre femeile care fac treburi rusinoase
- ci despre poetii astia noi care se comporta asa cum scrie dorasara pe undeva candva
Eu n-am prea inteles, dar iti spun matale ca matale esti interpretul meu favorit.

Domnule Arhonte,
imi permit o reluare ca vad de uluit ce sunt, ca n-am fost cenzurat (de data asta). Vreau sa-ti spun despre Kant urmatoarele: ca nu l-am citit si l-am citit.
Nu l-am citit pentru ca m-a obligat profesorul de limba romana, dar pe urma l-am citit pe ascuns, pentru ca l-a citit si Eminescu, iar eu cu Eminescu eram prieten, ii invatam toate poeziile pe de rost, ca nu erau cu prostii. Dar profesorului i-am marturisit ca nu l-am citit pe marele Kant decat pe marele Nicusor. Si mi-a dat nota patru, na, acum stii

Domnule Arhonte,
eu nu stiu daca esti Sherlock Holmes, ca eu sigur nu sunt, am cautat ce ai gasit matale ca tare mi-ar fi placut, dar n-am gasit. Cat mai umblam eu dupa cifra opt in scoala, dar de unde, ca toti profesorii s-au vorbit intre ei si-mi aratau cartonasul cinci. Si mai ziceam si multumesc, treceam clasa, nu zic, mai erau si profesori batuti in cap care-mi aratau patru, pai ei nu stiau ca nu pot trece cu patru?
Mama imi dadea un leu daca luam note de la opt in sus si as fi facut juma juma cu profesorii dar crezi ca voiau, erau incoructibili, domnule, nu tratau decat cu parintii si sacosele lor. Mama avea sacose speciale pentru ocazii de trecut clasa.
- Ce ma fac eu cu tine, ma copile, ma mai intreba cand se terminau sacosele din cand in cand
- Nu stiu mama ce te faci, nu stiu nici eu ce ma fac. Ca doctor nu-mi place, trebuie sa stii anatomia cu tot cu partile ei rusinoase, economist nici atat, toata ziua numeri banii ca Hagii Tudose pana ajungi zgarcit, mai bine ma duc la banda, am auzit ca ca se fac ingineri pe banda.
- Eu am vrut sa te fac diplomat, dar tu nu esti in stare sa treci clasa.
- Pai diplomat cam sunt, ca daca ar stii profesorii cine le toarna cerneala in catedra, sau le pileste cate-un picior de la scaun ca sa nu stea drept ori cine le arunca oua clocite pe fereastra cancelariei, m-ar lasa repetent cu toate sacosele matale...
Domnule Arhonte,
am citit si bancul ala cu marele Kant, dar nu prea l-am inteles, as vrea sa te intreb cat de mare era Kant, ca eu aveam in clasa un coleg care abia intra pe usa si ii spuneam marele Nicusor.
iar daca vine vorba despre creta, pai eu pot sa-ti spun niste povesti de sa te crucesti, ce e drept, in c... nu mi-am bagat-o niciodata ca e rusinica

Draga Mae,
eu daca o prind pe Miriam asta, o mananc cu tot cu muci, ca e cam dragalasa, nu te lua dupa Preuteasa Marinela, ca nu prea stie cum e cu sapte ani de-acasa. De unde 7 ani, astea sunt povesti de imbrobodit copiii. Eu oricum ii adun, nu ies 7. Ia sa vedem: 3 luni de sugar. Un an jumate de-acasa de la strabunica-mea. Trei ani de la Cresa Saptamanala. Cateva saptamani prin spitale. Doi ani de la gradinita cu orar prelungit pana la sase. Pe urma am inceput scoala impotriva vointei mele. Smecherii, nu ti-am spus? Cu astia sapte ani de-acasa m-au batut la cap toti profesorii.
- N-ai sapte ani de-acasa!
- N-am domnule, profesor!
- Pai se vede.
- Multumesc!
- De ce-mi multumesti, doar nu te-am laudat?
- Nu, dar m-ati bagat in seama.

Draga Mae,
Mie imi place tare mult jurnalul matale, te rog sa-l tii constiincioasa si la zi, ca n-o sa-ti para rau. Pe domana Preuteasa Mihaela n-o mai baga in seama, ca ea are 7 ani de-acasa, las-o sa bolboroseasca, poate face clabuci.