Dorian Duma

hai ca-mi placi, loredana, ai suflet de poet si simt artistic. Poate te iei in serios si mai povestesti cateceva, dar mai pe indelete, scrsiul tau e captivant si, cel mai important, creezi atmosfera

Domnilor compatrioți
Pentru-articole de cur
Nu întrebi “aveți chiloți?”
Căci mai nou se poartă șnur

Domnule Alexandru Ciobanu,
din greseala ti-am scris pe pagina mea, asa ca acum ma reped sa corectez greseala si sa-ti spun ca nu numai ca am citit eseul, dar am teriminat toata cartea ce poarta titlul de mai sus, adica “divina impostura” si cred ca e o carte delicioasa care mi-a dat dureri de cap. Eu o recomand tuturor celor care n-au dureri, daca vor sa aibe, sa o citeasca. Ca numai durerile iti amintesc pe loc ca esti viu. Numai durerile de cap te fac sa realizezi ca mai poti gandi. Iar cine spune ca nu l-a durut capul niciodata, inseamna ca a purtat un bostan pe umeri, iar bostanul nu doare. Poate gatul, ca bostanul are si el greutatea lui.
Eu am intalnit un om care nu purta bostan pe umeri, ci un castravete lunguiet. Si unul care purta un gogosar. Si altul care purta un cartof.
Asa ca eu cu mandrie imi port capul, domnule Ciobanu, ca mi-ai dat matale dureri si acum stiu ca am cap

Pai si eu m-as juca alba neagra, dar eu mereu ies neagra si ma nervez ca am trupul paros, patrunjel, marar iar unii imi spun gogoneata.
Mie jurnalul asta mi-a placut pentru ca e scris de Ioana.
Draga Ioana, nu fi chiar disperata, ca lumea e rea si tot nu te intelege, dar unii te inteleg sau macar se straduie si pentru asta merita sa zambesti pentru ca ai scris un jurnal foarte fain. Mi-au placut ultimele doua randurele, care-mi dau speranta, fiind atat de paros, ar putea si trupul meu sa ofere ascunzis altuia neparos. Dar acum mi-e rusine ca lumea e nestatornica si poate interpreta.
Mi-a placut si titlul ca e cam altoit, parca nici n-ar fi titlu de jurnal ci de poezie iar randurelele par mai mult versurele iar daca mai gasesc ceva interesant printre ele dau fuga sa-ti spun, poate ma inspir si eu sa scriu un jurnal. Adica eu jurnal scriam cand eram mic, aveam acelasi titlu. Scriam asa: ce-o sa fac eu maine. Dar niciodata nu s-a nimerit cu ce spuneam eu, asa ca l-am abandonat, incepusem sa fiu trist si sa scriu tot felul de porcarii care or sa mi se intample. M-am speriat rau, de aia. Plus ca intr-o zi mi-a gasit tata caietul de jurnal si mi-a dat cu el in cap din cauza ca la pagina doi am scris ca maine o sa-i pun o coropasnita in palarie. Si la pagina trei a gasit. A gasit si la sase, pe urma si la opt si mi-a dat cu caietul in cap pana i-au zburat filele. Asa a aflat tata in pagina 30, ca i-a zburat pagina chiar pe ochi, o sa-mi suflu mucii in tuica lui, o sa-i scot pantofii in ploaie si o sa-i arat curul cand doarme. A adunat paginile de pe jos si a zis hopaa! Devine interesant. Uite ce criminal cresc eu la casa mea. Mi-a luat caietul si a inceput sa-l citeasca cu ochelarii. Cand gasea ceva interesant, ii citea si mamei:
- Uite ce scrie fiu-tau aici: „maine o sa iau un patru ca n-am invatat la matematica nimic si profesoara e o scorpie de profesoara, bine zice tata ca profesoarele de matematica sunt tacanite...” Nu e chiar prost fiu-tau asta.
Pe urma a citit mai departe si a racnit:
- Cand il prind il belesc de viu, uite ce scrie mai departe: „care si tata e tacanit mai tot timpul si cam cacanar, cred ca maine ii bag un soarec mort in servieta”, il omor!
Dar nu m-a omorat tata, ca inca sunt viu si destept si n-o sa-mi joc banii la alba-neagra ca-i pierd intr-un mod necinstit

Un text slab, fara miza. Umorul, daca exista (am serioase indoieli), e fortat si plesneste pe la toate incheieturile.
Rog autorul sa se detaseze de text doua saptamani si sa-l reciteasca atunci.
Incerc sa gasesc ceva de bine. Poate in alta parte. Dialogurile sufera si ele de artificialism.
Liviule, nu \"mere\" textul asta, ii lipsesc prea multe, n-are nimic spontan si nimic construit, e doar o incercare nereusita.
Daca te superi, nu te recunosc. Daca te bucuri, e un bluf. Daca te apuci sa scrii alt text, esti tu in carne si oase.

Textele tale par niste jurnale. Nu mi-au displacut, am citit cateva. E un amestec de mana exersata dar si caderi bruste. Apoi, din senin, textul isi revine pe linia de plutire.

E o poezie cam faina.
Tata ii spunea ciorba de burta la pantecaraie, dar cred ca matale nu la asta te referi
Mie imi plac versurile astea chiar si asa mai lunguiete, nu din cauza de umor, mai degraba de viziune mahmura.
Cred ca o sa te felicit, dar da-mi o spatamana de gandire

Asa, in doi peri, ai dreptate. Insa esti departe. In sensul ca nu explorezi subiectul, abia daca ii faci o introducere. Functia, rolul povestii, e mult mai complex. Iar exploatarea ei literara e alta mancare de peste. De fapt despre ce vorbim, despre povestea orala sau despre cea scrisa?

Domnule Duncan, ma apuca mila de matale si ma induiosezi in ultimul hal, esti marturie ca oamenii spre varstele mai mature dau in mintea copiilor. Asa ca n-am nici o scapare, ma asteapta si pe mine.
Matale nici nu stii cine e Eva si te-apuci de clasamente, pe care, dealtfel, ti s-a pus pata. De Adam nu mai vorbesc, probabil ca-l confunzi cu vreun urangutan scapat din plasa lui Darwin
Iar daca pe monstrul Stalin il pui in categoria oamenilor mici, se cheama ca il umanizezi, fiind totusi un om, asa mic cum e, insa mai mare, deci mai uman decat Eva sau Adam.
Ce sa-i faci, unii uita unde isi lasa cheia de la casa, altii uita pe unde si-au lasat mintile.

Suncosul asta de Paunescu mai scrie poezie? Nu cred, ca i-au disprarut sursele de inspiratie, tatucul si mamucul

Ce caraghios, Enescu in urma lui Paunescu. Dar de Alexandru Ioan Cuza n-ai auzit? Sau umbli cu ocaua mica?

Eu ma intreb ce-i ala marcator, dar tot versul e aiurea iar \"a însușirii unor cunoștințe\" scartaie ca un lant ruginit

pacat ca te diluezi in astfel de incercari. N-au nici haz si nici substanta. Un fel de a strica orzul pe gaste.

O introducere labartata, lalaita si pagubitoare. Faptul ca strunesti condeiul nu inseamna ca orice subiect poate fi tratat „neglijent” . Mi se pare prea multa gargara.
Si, contrar parerii cu taximetristii, as spune ca subiectele nu se cauta cu lumanarea, prin exotism, sau originalitate fortata, iar scrisul nu poate fi nicidecum scremut. Ori poate, dar se vede.
Marcarea acestui text nu e in favoarea marcatorului, nici a cititorului si nici a autorului.
Limbajul „pigmentat” cu tiganisme de genul cafteala, misto, macheste etc lasa impresia de artificial iar trimiterile la cativa lideri „comunitari” ori citate nemtesti e cam coclita daca nu sforaitoare, mai degraba sforaitoare.
Nu e un text de antologat, pentru ca am vazut pe undeva propunerea, e prea slab, sper ca cei ce vor face selectia vor fi destul de ageri
Sigur ca as putea sa-mi sustin parerea mult mai argumentat, dar nu cred ca merita, am acentuat cateva hibe, ele sunt mai multe. Mult mai multe. Numeroase parca se spune

Iata cateva din parerile mele:
textele care sunt fragmente din ceva mai mare, mai elaborat, pot intra intr-o antologie numai daca spun ceva chiar si despartite de contextul lor. Din fragment sa se vada stilul autorului, fragmentul ales sa incite la lectura bucatii intregi, sa se intample ceva, sa fie prins macar un personaj etc
30 000 de caractere pare suficient, daca nu sunt incluse si spatiile goale (pentru ca nu e specificat), insa ar fi bine sa existe exceptii, ma refer acum la textele unor autori extrem de buni cum sunt veronica niculescu sau adina ungur, mihai plesa, felix garai (acestia neaparat ar trebui sa intre in antologie) Pe langa ei, mai recomand: Ioana Bogdan (andia), Liviu Nanu, Sache, Paul Bogdan (din ultimele sale texte), Ina Carlan. Mai sunt si altii, mai ales din cei inactivi, poate reusiti sa-i contactati. Numele pe care le-am dat reprezinta agonia.ro si trec de stacheta valorica, stacheta ce ar trebui ridicata cat mai sus.
Numarul total de autori n-ar trebui sa depaseasca 20, altfel risca sa iasa ghiveci.


Pentru Mariana Fulger: acest comentariu are 867 decaractere fara spatii si 1039 cu spatii. Daca folosesti microsoft word, intri la tools si apesi word count

ma ofer pentru munca de preselectie a textelor, fara gluma, mai degraba serios

adevarul e ca mie mi-e frica de cioflingari ca gigi becali. Am mai trecut printr-o perioada istorica (epoca de aur) cand toti cioflingarii au ajuns la putere iar intelectualii in puscarii.
Desigur ca unul ca gigi becali ar vrea sa vada toti intelectualii cam tot pe-acolo.
iar sustinatorii lui gigi, tot niste cioglingari, probabil ar vrea acelas lucru. Atunci cum sa nu-ti fie frica?

Viata ia nastere dintr-un barbat si o femeie? Bianca, dar de clonare n-ai auzit? Cum inmultesti tu vita de vie? Prin samburi sau prin butasi?
De banci de sperma ai auzit? Femeia poate fi insamantata artificial, nu mai are nevoie de barbat, doar de semintele lui.
Dumnezeu cum l-a creat pe om? Din lut, parca asa se zice, n-a avut nevoie de nici o femeie.
Daca vrei sa pui problema homosexualitatii, atunci fa-o din mai multe perspective. Homosexualitatea a fost considerata un pacat cu mii de ani in urma din necesitate. Specia umana nu era atat de numeroasa si nici aflata pe o treapta tehnologica prea inalta. Razboiale ii decimau pe oameni, bolile chiar mai rau. E vorba de autoconservare. De aceea a fost interzisa homosexualitatea. Nu pentru ca nu exista. Nu pentru ca nu intra in „fenomenele” naturale. Pentru ca si deviatiile de la natura, tot natura e.
Ca sa intelegi homosexualitatea, ar trebui sa mai studiezi putina fiziologie si anatomie. Sa vezi cu ce se manaca sistemul hormonal.
Vei spune, nu se naste nimeni homosexual. Dar cu malformatii? De ce mi-a inceput mie sa-mi cada parul de la 30 de ani, Bianca? Pentru ca am mostenit o gena. Sau a rezultat una prin amestecare.
Astea sunt problemele societatii de azi? Homosexualitatea? Din punctul meu de vedere, mult mai grava e explozia demografica. Populatia creste, Bianca, suprafata Terrei ramane aceeasi, iar resursele se imputineaza, poluarea a ajuns la cote explozive, etc. Nu mai vorbesc de inarmare. Nu mai vorbesc de fanatismul religios. Droguri, prostitutie, saracie.
Oamenii mor de foame, Bianca, nu de homosexualitate. Mor pentru ca se experimenteaza pe ei, mor pentru ca se inventeaza razboaie, mor pentru ca se sufoca din lipsa de spatiu.
Homosexualitatea nu poate fi redusa la sex. O femeie iubeste alta femeie, nu neaparat sexual, ci pur si simplu se indragosteste de ea. Ce parere ai? Cand esti indragostit simti sa fii una cu celalalt. Un singur suflet, in singur trup.
Cum poate fi iubirea un pacat, cand toata lumea aspira dupa iubire, sa iubeasca sa fie iubit. Prefer sa inspir iubire unui barbat decat sa ma fure unul, sa ma minta, sa ma bata, sa ma insele, sa ma injure, sa ma calomnieze sau pur si simplu sa ma ignore. Daca vorbim de iubire, atunci sa vorbim de iubire, fara sa aducem tot felul de amendamente. Tu stii, Bianca, daca tot am ajuns la sexualitate, ca virgula crestinul ortodox, nici asa, heterosexual nu scapa de religie. N-ai voie sa-ti iubesti sotia „pe la spate”, n-a voie sa folosesti nici un fel de pozitie decat cea asa zisa „normala”. Nu sex oral, nu sex anal, nimic. Adica religiei nu-i e suficient ca te opreste de la curvie sau homosexualitate, ci se vara frumos, in patul tau conjugal si are grija sa nu cumva sa gresesti pozitiile.
Mai bine ia o pauza cu morala crestina, cel putin cand e vorba de sexualitate sau iubire.
Intre parteneri, sau daca vrei tu, soti, e permis orice prin acceptare reciproca si nimeni, dar nimeni, nu are dreptul sa le ingradeasca felul in care vor sa devina un singur trup, un singur suflet.
Morala crestina e perimata. Asa cum si rotii de lemn i-a trecut vremea. Azi nu se mai face foc frecand un lemn si nici nu mai semnezi cu degetul. Cel putin in tarile civilizate.
Ne plangem mereu ca nu suntem liberi, ca altii ne oprimeaza si asa mai departe. De fapt, noi suntem inchisi, ne punem ochelari de cal, avem tabuuri, ne construim dogme, ne inchidem in puscarii ale propriei noastre minti.
Bianca, cati artisti homosexuali ai cunoscut tu de ii admiri? Doar din curiozitate.

aduce mai mult a jurnal, dar cam subtire, e o scadere fata de celelalte parti. Dar sa vedem ce mai urmeaza, daca mai urmeaza

Ioana, poet autentic,
aproape singlar pe acest site, cu singuranta din punctul meu de vedere, cel mai bun.
Zambetul din titlu e suspendat intre tine si poem. Draga Ioana.