Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

semnul muntelui

1 min lectură·
Mediu
am să-mi urc cărarea și astăzi
am obosit deja
dar nu am altă șansă
mi-e drumu-nsemnat cu semnul muntelui
și trebuie
cu orice preț
să-l urmăresc
altfel, mi-e teamă să nu mă rătăcesc
să nu cumva să cred
că valul este stâncă
și să ajung la mare
hotărât, nu!
nu am voie să greșesc semnul
nu știu să înot
și m-aș îneca în nisipul fierbinte
mi-aș încâlci mâinile și picioarele printre alge
și mi-aș prinde părul într-o epavă
prefer să urc
și astăzi
și mâine
și dacă
într-o bună zi voi ajunge sus
acolo sus
poate voi invăța
să zbor
023.260
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
100
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Doina Vilceanu. “semnul muntelui.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/doina-vilceanu/poezie/1733867/semnul-muntelui

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@adriana-barceanuABadriana barceanu
Mi-a plăcut sfârșitul. Poemul pare un pic forțat, că se tot folosește cuvântul ăsta deși eu nu știu exact ce vrea să zică. Adică aș fi sărit peste munte, peste val și peste semn și aș fi rămas la ultima strofă că stă în picioare singurică.
Ne mai citim:)
Cu respect
0
@doina-vilceanuDVDoina Vilceanu
mulțumesc, Adriana, pentru semnul tau :)

cât despre prima parte a poemului, să zicem că e doar o autojustificare pe care simțeam nevoia să mi-o ofer.

sigur ne mai citim! :)
0