Diminețile unei profesoare stresate

Astăzi, la școală, am avut următorul dialog cu Cristi Oglindoiu, un băiat din clasa a 9-a, de 15 ani, care arata de 12. Cristi: Doamna, mă-nvoiți și pe mine, să plec și eu mai repede, că nu pot să trec apa! Doamna: Ce spui, Cristi? C: Să mă-nvoiți și pe mine, că nu pot să trec apa. D: Cum nu poți să treci apa? C: Păi da Doamna, că a crescut apa și trebuie să ocolesc câțiva km pâna la pod... D: Măi Cristi, explică-mi, că nu înțeleg... C: Păi Doamna, s-a topit zăpada și a crescut apa și podu\' nostru l-a luat apa anu\' trecut... D: Și de anul trecut până acum cum ai trecut? C: Păi treceam prin apă, Doamna ! D: Cum măi Cristi, prin apă? C: Păi da, Doamna, că nu era adâncă... treceam prin apă. D: Și cât era de adâncă apa? Până unde iți ajungea? C: Până la genunchi, Doamna ! D: Cum până la genunchi? Și tu cum treceai prin apă? C: Păi, Doamna, mă descălțam, ridicam pantalonii și treceam. Vara-i mai bine, că nu e apa mai deloc! Da\' acum a crescut apa și nu mai pot să trec și trebuie să ocolesc câțiva km pâna la pod. ............................................................