Poezie

Uită...

2 min lectură·19 februarie 2012

Mediu

Tu uită-mă, iubire. Sunt doar un gând...

N-am existat în viața ta nicicând

M-am strecurat în somn, furiș, în vis

Și m-am ascuns în sufletu-ți închis

Și-apoi te-am bântuit cu dor și drag,

Te-am rătăcit și te-am făcut pribeag

De n-ai știut unde dorești să-ajungi,

De n-ai mai vrut din gând să mă alungi

Când tu zâmbeai, fără să știi de ce,

Eu iți mușcam cu poftă buzele

Iar când priveai în gol, tăcut și dus

Eu iți spuneam cuvinte de nespus

Te îmbătam, te amețeam, vrăjit,

Cu vorbele-mi de neînchipuit

Te luam de mâna și-n abis pășeai,

Fără să știi dacă spre cer zburai,

Sau în infern, arzând, cădeai pierdut

Oricum nu mai conta, căci Eu te-am vrut!

Și cerul și pământul s-au topit,

De când și trup și suflet ți-am robit

Tu uită-mă, iubire... Eu te-am secat

Și sufletul și trupul ți-am uscat

Ți-am respirat și ultima suflare

Și te-am orbit cu raza mea de soare

Nu mi-a păsat. Te-am vrut doar pentru mine

Deși nu pot să fiu a ta, știi bine...

Te voi privi din urmă pe alt drum,

Și-apoi mă voi topi în vis... un fum...

Și totuși, de-ai putea să nu mă uiți!

Și totuși, de-ai putea să mă asculți!

Eu te-as veghea în fiecare vis,

Căci te ador, deși nu mi-e permis...

001.626

Doina Vilceanu. “Uită... .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/doina-vilceanu/poezie/14001363/uita

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.