Miercuri, nu mi-a plăcut nicicând această zi
Și, tocmai azi te-ai hotărât să vii.
Camera mea are cred, ceva abstract,
Sunt multe lucuri de-ale tale
Pe care da, le-am aruncat!
Simt mirosuri
Lucrurile neînțelese necesită timp,
Un timp absurd, mereu tânăr și nebun …
Aș vrea să scot din sticla geamului de la fereastră
Amintirea ce zace-n ploi și-n umbra încă-albastră.
Rătăcim un timp
Acum, atât de-acut simt, atât de brut,
Cum se sfărâmă jocul, e-un joc mut,
Și măștile cad...
M-a dezgolit un gând că azi nu mai imi pasă ce sunt,
M-a petrecut un dor..atât sunt de aproape să
Durere, lacrimi, undeva între vis și realitate
Îmi sunt dorurile înnecate și iubirile deșarte...
Ating o umbră ce zboară ușoară prin noapte
E o stea căzută de sus, de departe.
A fost prea sus să
Am renăscut din mine..lacrimă cu aripile frânte,
Am hoinărit prin tine crezând că poate e mai bine
E liniște și zgomotul tăcerii mă doare
Văd la fereastră un zâmbet ce moare..
Și-i noapte peste
Templu de vis și viață-nsetată de fericire
Nebunie de roze,de culori și frumuseți
E inima tinerei la fragezi ani..e inima lui la optsprezece ani!...
Cascade de vorbe si vise-nălțate-n al 9-lea
DI