Poezie
Timp
1 min lectură·
Mediu
Lucrurile neînțelese necesită timp,
Un timp absurd, mereu tânăr și nebun …
Aș vrea să scot din sticla geamului de la fereastră
Amintirea ce zace-n ploi și-n umbra încă-albastră.
Rătăcim un timp spre nicăieri,
Călcând abisuri prăfuite, gânduri risipite
Și-apoi, te-ndrepți spre orișiunde
Te-or duce pașii îngenunchiați de dor.
La poarta sufletelor noastre zace-un nor
Ar vrea să poată plânge, da-i prea-ncărcat de dor,
Eu încă zbor, ușor
Cu-o aripă frântă, mă rog să-mi fie mai ușor.
Și-oricât te caut în vis și-n realitate,
Nu mai pot să te zăresc, ești mult prea departe.
Un zid de lumini stinse zace-ntre noi,
Măștile-s puse departe de-amândoi;
Îmi pare că aud cum un suflet se frânge
Și norul tăcut poate-acum plânge.
001.759
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dobrin Ioana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Dobrin Ioana. “Timp.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dobrin-ioana/poezie/13984676/timpComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.